Călin Rus, Director, Institutul Intercultural Timișoara
Vorbim în această revistă despre integrare, dar, aşa cum a reieşit şi din dezbaterile din cadrul seminariilor organizate în cadrul proiectului ICS4RTT, integrarea este un concept care trebuie bine definit pentru a evita confuziile. De exemplu, înţelegerea sa poate depinde de domeniul de activitate al utilizatorilor: asistenţii sociali se rerefă la integrare în termeni individuali, în timp ce sociologii sau antropologii tind să o vadă în termeni sociali şi culturali. Câteodată, integrarea este înţeleasă în opoziţie cu excluderea socială, fără nici o preocupare pentru dimensiunea culturală. De multe ori, când dimensiunile sociale şi culturale sunt scoase în evidenţă, integrarea este folosită, în majoritatea cazurilor implicit, ca termen sinonim cu asimilare culturală.
Aşadar, dacă avem în vedere integrarea înţeleasă ca un proces, deseori de lungă durată, care să conducă la posibilitatea unei persoane provenite dintr-un alt spaţiu de a-şi exercita drepturile şi de a avea o viaţă autonomă şi echilibrată în societatea în care trăieşte, trebuie să ţinem cont de existenţa mai multor dimensiuni interdependente.
Dimensiunile interdependente ale procesului de integrare
Pe de altă parte, putem privi integrarea şi dintr-o altă perspectivă, la fel de pertinentă, după cum reiese şi din declaraţiile unuia dintre liderii comunităţii musulmane din România redate în interviul de la pagina 18.
După părerea noastră, integrarea trebuie să ia în considerare atât dimensiunea individuală cât şi cea socio-culturală şi trebuie să fie clar şi explicit diferenţiată de asimilare. Un model foarte util în acest sens ne este oferit de John W. Berry, a cărui lucrare se concentrează asupra analizei strategiilor de aculturalitate ale imigranţilor. Berry consideră că membrii unui grup imigrant trebuie să răspundă, pozitiv sau negativ, la două întrebări referitoare la statutul lor faţă de societatea majoritară: (1) Este importantă prezervarea identităţii şi a caracteristicilor culturale specifice? şi (2) Este importantă stabilirea şi menţinerea relaţiilor cu alte grupuri?
Răspunsurile la aceste întrebări determină patru opţiuni, reprezentând poziţia grupului imigrant: integrarea, asimilarea, separarea sau segregarea, şi marginalizarea. Termenul de separare este folosit pentru a desemna o dorinţă a grupului imigrant, în timp ce segregarea se referă la o presiune din partea grupului dominant. Aceste opţiuni pot fi reprezentate printr-o diagramă bidimensională.
Modelul diferenţiază clar integrarea de asimilare şi acordă o importanţă egală păstrării, dezvoltării şi afirmării publice a identităţii culturale şi unei comunicări interculturale eficiente, echilibrate şi continue. El este compatibil dealtfel şi cu o anumită perspectivă asupra culturii:
Este important aşadar ca în demersurile de promovare a integrării să se aibă în vedere:
Pentru aceasta este desigur esenţială construirea unei relaţii bazată pe respect şi încredere şi oferirea unui cadru adecvat pentru dialog şi exprimare.