Articole revistă

Asociaţia Cultura Păcii

Amadou Diouma Niang, Director relaţii internaţionale, Asociaţia Cultura Păcii

Asociaţia Cultura Păcii a fost înfiinţată în septembrie 2002 şi are ca scop principal: promovarea valorilor, atitudinilor şi formelor de comportament care reflectă respectul pentru viaţă, pentru fiinţele umane şi demnitatea lor şi pentru drepturile omului, respingerea violenţei sub toate formele ei şi aderarea la principiile dreptăţii, solidarităţii, toleranţei şi înţelegerii dintre popoare şi între grupuri şi indivizi; combaterea oricărei forme de discriminare.

Deşi înfiinţată în 2002, adevăratul debut a avut loc in 2004 cu proiectul “Better knowledge, better life”, încheiat in 2005 finanţat prin programul Matra KAP de Ambasada Regală a Ţărilor de Jos la Bucureşti. Proiectul avea ca obiectiv să ofere sprijin grupului nostru tintă: cuplurile mixte si imigranţii. Proiectul a oferit sprijin substanţial, specific şi consistent sub forma primului Ghid al imigrantului din ţară, cât şi prin site-ul www.imigrant.ro (relansat recent) care acopereau toate problemele din viaţa de zi cu zi a unui imigrant – legislaţie, regulamente, prevederi legate de statutul lor social şi juridic, drepturile şi obligaţiile în ţara gazdă. O a doua parte a proiectului a constat într-un studiu privind problemele principale întâmpinate de imigranţi în procesul integrarii. Acesta a dovedit că doar o colaborare între public şi privat poate genera solutiile adecvate pentru problemele noastre cotidiene.

Ca o consecinţă naturală, bunăvoinţa, determinarea şi eforturile noastre au fost recunoscute prin invitaţia de a participa la Intâlnirea la Nivel Inalt a OSCE pentru Combatrea Discriminării si Promovarea respectului reciproc şi a înţelegerii din iunie 2007 (OSCE High-Level Conference on Combating Discrimination and Promoting Mutual Respect and Understanding).

Începând din anul 2006, experţi europeni au identificat iniţiativa noastră ca fiind singura de acest gen din ţară și am fost invitaţi să participăm ca experți în proiectele E-drim și Mobikid, sub finanţare Socrates. Partenerul român în aceste proiecte este TEHNE, Centrul pentru inovare şi dezvoltare în educaţie (www.tehne.ro).

Din mai 2007 ACP este membru fondator al ENAR România, Coordonarea Naţională a European Netwok Against Racism şi deţine o poziţie de membru in Comisia de Politici şi Lobby a ENAR până în anul 2010. ENAR este un corp consultativ al Comisiei Europene, care deţine un punct de vedere cheie în dezbaterile pe marginea protecţiei impotriva discriminării din raţiuni de religie, de convingeri şi de discriminare multiplă, dar şi în punerea în practică a experienţelor noastre vizavi de implementarea directivei EU referitoare la egalitatea rasială, vizând acţiuni pozitive, compensaţii, sancţiuni etc.

În ultima perioadă ACP a derulat următoarele activităţi:

  • Democrație și Curaj, faza pilot a  unui proiect anti-rasism dedicat tinerilor din licee, finanţat  de Ambasada Regatului Ţărilor de Jos, identificat de dl. Istvan Haller, secretar de stat  la CNCD, ca o experiență unică în ţară
  • Africa in black and white – expoziţie de fotografii a artistului sud-African, stabilit în România, Mark Oostendorp
  • Săptămâna de acţiuni anti-rasism, 15 – 21 mai 2009, ca în fiecare an, membrii ACP organizează o serie de acţiuni, în cadrul campaniei la nivel european, sub egida reţelei UNITED (www.unitedagainstracism.nl)
  • Acţiune pozitivă: de la teorie la practică în România, 2008 – Masă rotundă, Co-organizator împreună cu ENAR , București 21.10.2008.

În cadrul programului de internship, realizat prin parteneriatul încheiat cu Universitatea din Bolzano, Italia, secția Master for conflict management and international peace operator, am realizat un studiu privind situaţia migranţilor din centrele închise din Romania, centrele de refugiaţi, a imigranţilor ilegali, realităţi vs. proiecţii-prognoze-perspective. Colaborare cu Universitatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din Viena, Institutul Ludwig Boltzmann pentru Drepturile Omului şi Academia de Ştiinţe a Austriei, în cadrul unui proiect de cercetare a reţelelor din Europa Centrala şi de Est. Punctul principal al cercetării constă în identificarea reţelelor de producţie, identificând actorii principali şi pozitia lucrătorilor migranţi şi drepturile lor în aceste reţele. Campanie de advocacy – 18 decembrie 2008 – ziua internaţională a migranţilor, în parteneriat cu December 18 (www.december18.net). Vizită de studiu la Paris, la organizaţii ale imigranţilor sau care luptă pentru drepturile imigranţilor, realizată cu sprijinul Ambasadei Franţei la Bucureşti.

Participări internaționale

  • Prima întâlnire a Platformei Sociale a Agenției pentru drepturi fundamentale (FRA) 7 – 8 octombrie 2008, Viena
  • Conferinţa privind drepturile imigranţilor – Kosice, Slovacia, organizată de Ambasada Franţei în Romania şi Ambasada Franţei în Slovacia  – 23 octombrie, 2008
  • Sesiune de consultări cu dl Alain Gilette, magistrat al Curţii de Conturi a UE, derulată la recomandarea Ambasadei Franţei, în cadrul auditării procedurilor interne ale ORI – decembrie 2008
  • Conferinţa europeană Perspective internaţionale privind acţiunea pozitivă, 19 – 20 februarie 2009, Bruxelles, Belgia, organizată de Universitatea Bradford, UK.

Studiul realizat în 2004 de Asociaţia Cultura Păcii în cadrul proiectului „Better knowledge, better life” a fost primul din România care a scos în evidenţă unele aspecte ce sunt acum detaliate în cadrul proiectului ICS4RTT. Astfel, au fost puse în evidenţă o serie de probleme în relaţia dintre cetăţenii străini şi autorităţile publice din România, a fost semnalat gradul redus de informare al cetăţenilor străini privind cadrul legal ce reglementează statutul lor şi drepturile de care beneficiază în România şi a fost argumentată necesitatea îmbunătăţirii comunicării, creşterii transparenţei şi înfiinţării unor structuri care să faciliteze informarea şi consilierea străinilor care locuiesc în România, inclusiv a celor care fac parte din cupluri mixte în care un soţ este cetăţean român.

Amadou Niang, originar din Senegal şi venit iniţial pentru studii în România, a decis să se implice în fondarea Asociaţiei Cultura Păcii după ce s-a confruntat el însuşi cu dificultăţi la instalarea în România, după căsătorie, soţia sa fiind cetăţean român. A considerat că experienţa acumulată şi cunoaşterea modului în care funcţionează sistemul administrativ pot ajuta alţi cetăţeni străini în interacţiunea lor cu sistemul administraţiei publice din România şi prin intermediul Asociaţiei Cultura Păcii a putut contribui la o mai bună informare şi susţinere a străinilor care locuiesc în România.

Avangarda sau Resortisanţii din Ţările Terţe

Diana Ureche, Președinte de Onoare, Divers Etica

Refugiaţii expulzaţi dintr-o ţară reprezintă avangarda oamenilor din acea ţară. (Hannah Arendt)

De ce propunem un asemenea program în România? Poate are o oarecare însemnătate faptul că refugiul a apărut pentru prima dată ca fenomen vizibil la sfârşitul Primului Război Mondial, în urma prăbuşirii Imperiului Austro-Ungar, a celui Rus şi a celui Otoman. În acest context, Europa Centrală şi de Est a fost profund afectată, astfel încât, după Giorgio Agamben, un million şi jumătate de ruşi “albi”, şapte sute de mii de armeni, cinci sute de mii de bulgari, un milion de greci şi sute de mii de germani, unguri şi români şi-au părăsit ţările pentru a se muta în alte locuri. Situaţii apăsătoare au apărut îndeosebi în Iugoslavia şi Cehoslovacia, state nou-create în care 30 de procente din populaţie erau minorităţi aflate (ori mai curând aşa trebuia să se creadă) sub protecţia tratatelor internaţionale. Câţiva ani mai târziu, dezlănţuirea urii rasiale din Germania, precum şi Războiul Civil din Spania au adus Europei alte contingente de refugiaţi.

În The Menorah Journal 1943, aminteşte Agamben, Hannah Arendt publica articolul „We Refugees” în care, cu măiestrie, răstoarnă perspectiva asupra refugiului. Arendt însăşi fiind o reprezentantă a acestei categorii, spune că refugiatul, care a pierdut toate drepturile dar nu doreşte să fie asimilat cu orice preţ unei noi identităţi, îşi contemplă condiţia cu luciditate şi primeşte în schimbul nepopularităţii sale un avantaj inestimabil: pentru el istoria nu mai este o carte închisă şi politica încetează să mai fie privilegiul arienilor. El ştie că expulzarea evreilor din Europa a fost urmată de expulzarea majoritarilor. Iar refugiaţii expulzaţi dintr-o ţară reprezintă avangarda oamenilor din acea ţară.

Ar fi potrivit să ne oprim asupra faptului că nu orice Resortisant din Ţările Terţe este un refugiat căruia exilul i-a fost impus. Cu siguranţă însă auto-exilul face parte, într-o perspectivă mai mult sau mai puţin filosofică, din aceeaşi categorie. În contextul pe care globalizarea îl aduce în lumea de azi – cea a declinului inexorabil al statului-naţiune – Resortisanţii din Ţările Terţe (RTT) trebuie priviţi cu seriozitate dar şi cu bucurie. Şi, tot din perspectiva filosofiei politice, se cer re-aşezate conceptele de bază ale acestui aspect cotidian în care tot mai multe persoane se deplasează şi se desubiectivizează, ceea ce Agamben a numit homo sacer. Sub auspiciile unei vechi legi Romane, sacer sugerează o existenţă paradoxală atât impusă cât şi ocolită în societate, o viaţă despuiată de recunoaşteri, drepturi şi protecţie. Ca şi Arendt şi Foucault, Agamben vede societatea modernă ca fiind dedicată lui homo laborans, o fiinţă luată în considerare doar atâta timp cât este productivă economic, decât ca fiinţă demnă din punct de vedere politic. Este inutil să adăugăm faptul că actele de discriminare îndreptate împotriva acestor categorii de persoane sunt  greu de înlăturat, fiind extrem de confortabile. 

În Uniunea Europeană, al doilea Raport al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale (FRA) analizează îndeosebi discriminarea îndreptată împotriva musulmanilor în 27 de ţări membre ale Uniunii Europene. Rezultatele cercetării despre minorităţi şi discriminare (dar şi despre victimizare) au fost date publicului acum câteva zile, în 28 Mai 2009. Raportul a fost prezentat în aceeaşi zi la Madrid, fiind o ocazie pentru dezbaterile cu tema: Debating Islamophobia. Conform directorului FRA Morten Kjaerum, musulmanii sunt trataţi foarte diferit, aceasta depinzând în acelaşi timp de originea etnică precum şi de ţara de rezidenţă. Musulmanii intervievaţi nu au considerat religia lor ca fiind singurul motiv pentru discriminarea îndreptată împotrivă-le. Una din trei persoane s-a simţit afectată de actele de discriminare în ultimele 12 luni, iar 11% au fost supuse crimelor rasiste. Cele mai ridicate niveluri ale discriminării se regăsesc în angajare (când angajarea este în fapt un element cheie al procesului de integrare).

FRA lansează cu îngrijorare un apel către toate guvernele ţărilor europene pentru măsuri urgente de informare, formare, dezvoltarea capacităţii de monitorizare, prelucrare a datelor şi raportare a incidentelor rasiste.

Reţeaua Equinet, din care fac parte instituţiile europene specializate în prevenirea şi combaterea discriminării, este şi ea alarmată după analiza comparativă făcută între primul Raport FRA despre minorităţi şi discriminare (cercetare realizată în doar 14 ţări membre ale UE) şi cel despre care am făcut vorbire mai sus. Din această reţea face parte şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, aflată sub control parlamentar, garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării în România. România a avut al doilea mandat consecutiv în conducerea reţelei Equinet. Accentuăm acest fapt deoarece în Raportul FRA se ridică şi problema slabei informări a persoanelor afectate cu privire la mecanismele instituţionale şi legislative care le protejează. Iar România nu face excepţie. Discriminarea rasială este aproape inexistentă în petiţiile adresate CNCD în cei şapte ani de funcţionare. Ne simţim în acest sens responsabili de modul în care aceste mecanisme sunt înţelese şi folosite de către cei cărora le sunt adresate. Este moral să nu discriminăm, dar morala nu poate avea o formă imperativă, cum ar sesiza Schopenhauer. Propunem aşadar diversitatea ca temă de interes mundan.

Asociaţia Divers Etica

DiversEtica este înfiinţată la Bucureşti în anul 2007 de către un grup de tineri uniţi în spiritul diversităţii şi al responsabilităţii necesare celor care o promovează: Mihai Buţincu, Liliana Enăchescu, Veronica Dănălache, Mara Crişu, Irina Ciocan şi Adrian Onacă.

Asociaţia are ca scop desfăşurarea unor acţiuni de identificare a nevoilor sociale ale cetăţenilor, analiza şi soluţionarea lor viabilă în vederea permanenţei dreptului la egalitate de şanse. În acest sens, DiversEtica are ca obiective: crearea de alternative educaţionale cu scopul activării resurselor personale în vederea creşterii respectului de sine şi a unei integrări reuşite în activitatea profesională; informare şi formare pentru nediscriminare, responsabilitate socială, etica diversităţii; elaborarea de analize sociale; organizarea dezbaterilor publice în vederea sensibilizarii societăţii în privinţa respectului faţă de diversitate; cultivarea și promovarea tradiţiilor locale, sprijinirea creaţiei şi gândirii inovative în toate domeniile culturale; încurajarea dialogului interconfesional şi a diversităţii religioase; dezvoltarea aptitudinilor de management al diversităţii pentru liderii formali şi informali.

DiversEtica a fost implicate până în prezent într-o serie de proiecte dintre care amintim: International Romani Art Festival ediţia a doua, Timişoara 2007, proiect al Asociaţiei Culturale TURN; Iniţierea în 2008 a unui apel către Primăria Municipiului Bucureşti, la care au aderat cele

mai reprezentative organizaţii de profil din ţară, cu privire la lipsa de accesibilitate a străzilor din Bucureşti pentru persoanele cu disabilităţi, străzi aflate deja în construcţie; Educaţie pro-diversitate (în parteneriat cu Asociaţia pentru Promovarea Diversităţii şi Egalităţii de Şanse şi Asociaţia Nevo Parudimos din Reşiţa).

DiversEtica anului 2009 are următoarea echipă:

Diana URECHE, Preşedintă de Onoare

Mihai Buţincu, Preşedinte

Aime Lema, Coordonator Departament Migraţie

Andi Păcurar, Coordonator Departament Comunicare Publică

Daniel Vasile, Coordonator Departament Drepturile Omului.

Institutul Intercultural Timişoara

Institutul Intercultural Timișoara (IIT) este o organizație neguvernamentală, autonomă cu activitate culturală, civică și științifică, fără scopuri politice, înființată în 1992, la iniţiativa unui grup de cadre didactice, participante la o serie de seminarii internaţionale organizate la Timişoara de Consiliul Europei. IIT a beneficiat încă de la înfiinţare atât de sprijinul autorităților locale din Timișoara cât şi de un parteneriat privilegiat cu Consiliul Europei, ce se menţine şi în prezent. Întreaga activitate a IIT este dealtfel bazată pe valorile și principiile asumate de Consiliul Europei.

Prin programele și activitățile sale, IIT urmărește dezvoltarea dimensiunii interculturale în domeniile educației, culturii, cercetării ştiinţifice şi la nivelul societăţii civile. Institutul Intercultural Timișoara promovează, de asemenea, climatul de toleranță și de comunicare interetnică specific orașului Timișoara și regiunii Banatului.

IIT are o rețea stabilă de parteneri, formați din instituții, organizații neguvernamentale și specialiști din România și din Europa. IIT colaborează cu Consiliul Europei în proiecte privind educaţia interculturală şi pentru cetăţenie democratică, problematica romilor, a minorităţilor şi a relaţiilor interculturale, precum şi în activităţi de tineret sau din domeniul politicilor culturale. În aceste domenii IIT are de asemenea şi o prezenţă activă în programele Comisiei Europene. I.I.T.este membru al rețelei internaționale CIVITAS, coordonată de Center for Civic Education S.U.A. și a rețelei europene Youth Express Network. 

Tematica proiectelor noastre

  • Educație interculturală – proiecte care promovează introducerea educației interculturale în școli cu elevi majoritari și minoritari, precum şi activităţi de educaţie non-formală adresate tinerilor şi adulţilor. În acest context, s-au organizat numeroase sesiuni de formare, inclusiv cursuri online, au fost realizate diverse activități pilot și publicaţii.
  • Educație pentru cetățenie democratică –promovarea în cadrul activităților școlare și extrașcolare a unor metode inovative de educație pentru cetățenie democratică, precum și facilitarea relațiilor între societatea civilă și autoritățile publice într-un cadru multicultural.
  • Șanse egale pentru romi – colaborare cudiverse asociații ale romilor din România, pe teme legate de educație, imaginea romilor în mass-media, dezvoltarea societății civile și întărirea relațiilor dintre autoritățile publice și comunitatea romilor.
  • Promovarea unor relații de respect reciproc și de colaborare între majoritate și minorități – proiecte realizate în parteneriat cu organizații și instituții ale diferitelor comunități minoritare etnice și religioase din România. În acest context, o atenție particulară a fost acordată implicării tinerilor și problematicii combaterii discriminarii.
  • Promovarea cooperării transfrontaliere – proiecte de colaborare transfrontalieră și regională cu Serbia și Ungaria în domeniul tineretului, educației pentru democrație și turismului cultural.

La adresa www.intercultural.ro pot fi găsite informații privind proiectele I.I.T., precum și documentele elaborate în cadrul acestora.

Institutul Intercultural Timişoara şi problematica migraţiei

Din 2004  IIT a început colaborarea cu organizaţii din mai multe ţări europene cu activitate în domeniul migraţiei. Cea mai importantă colaborare a fost cea cu o reţea de organizaţii preocupate de migraţia în mediul rural: RURAL – IN, coordonată de Crucea Roşie din Spania. În acest context, IIT a putut oferi informaţii despre situaţia din România, îndeosebi partenerilor din ţări cum sunt Spania, Italia, dar şi Germania sau Austria, în care au migrat numeroşi cetăţeni români. În perioada următoare, în parteneriat cu organizaţii din Spania, IIT a realizat şi un studiu sociologic privind migraţia romilor din România şi Bulgaria spre Spania şi alte ţări din Europa Occidentală şi de Sud.

Cu această ocazie am putut însă şi afla despre diferite măsuri, proiecte şi activităţi desfăşurate în aceste ţări, de organizaţii neguvernamentale sau de instituţii publice, pentru facilitarea integrării migranţilor.

Aceasta ne-a determinat să explorăm problematica migraţiei în România şi să stabilim contacte cu instituţiile şi organizaţiile preocupate de acest subiect.

În 2005 şi 2006 am organizat la Bucureşti, la Biroul Consiliului Europei în România, întâlniri ce şi-au propus:

  1. formarea unei reţele de comunicare şi schimburi de informaţii între organizaţiile active în domeniu şi facilitarea includerii acestora în parteneriate internaţionale;
  2. depăşirea abordării focalizate exclusiv pe acordarea de asistenţă umanitară şi juridică pentru refugiaţi, şi imigranţi în general, cu o situaţie dificilă, şi promovarea unei abordări centrate pe susţinerea integrării;
  3. dezvoltarea contactelor şi dialogului cu reprezentanţii diferitelor comunităţi de imigranţi.

În 2007, în cadrul unui seminar cu participare internaţională găzduit de Centrul Infoeuropa din Bucureşti, am continuat aceste demersuri şi am prezentat experienţe europene relevante, precum şi evoluţia dezbaterilor europene legate de gestionarea migraţiei. În 2008, în cadrul Anului European al Dialogului Intercultural activităţi de acest gen au fost organizate şi la Timişoara. Astfel, după o serie de contacte stabilite cu ocazia unui „forum cetăţenesc” pe tema dialogului intercultural, organizat în 9 mai, Ziua Europei, în colaborare cu Biroul în România al Parlamentului European, am organizat în luna decembrie, în parteneriat cu biroul local al Oficiului Român pentru Imigrări şi cu Instituţia Prefectului din judeţul Timiş, o masă rotundă ce a pus bazele unui dialog tripartit între societatea civilă locală, instituţiile administraţiei locale şi judeţene, şi comunităţile de cetăţeni ai altor state, atât din UE (un număr important de cetăţeni intalieni, spre exemplu, s-au stabilit în zona noastră) cât şi din state ne-membre ale UE (RTT). Pe baza acestor experienţe, a fost elaborat proiectul ICS4RTT, descris în paginile anterioare.

Integrare și coeziune socială pentru resortisanții țărilor terțe

Proiectul Integrare și coeziune socială pentru resortisanții țărilor terțe (ICS4RTT) s-a născut din necesitatea de a îmbunătății comunicarea între autoritățile locale și naționale cu competențe în gestionarea fenomenului migrației și străinii cu drept de ședere pe teritoriul României. El este finanţat de Fondul European pentru Integrarea resortisanţilor statelor terţe al Uniunii Europene, gestionat în România de Oficiul Român pentru Imigrări. Proiectul este implementat, în perioada aprilie 2009 – ianuarie 2010, de Institutul Intercultural Timişoara în parteneriat cu Asociaţia Divers Etica, Asociaţia Cultura Păcii şi Organizaţia Femeilor Refugiate din România.

Scopul acestui proiect este dezvoltarea unui mecanism de consultare cu comunitățile de RTT, urmărind în mod direct asigurarea unei comunicări continue și eficiente între autoritățile locale și naționale și străini, de a crea mecanisme de consultare care se vor autosusține în viitor și asigurând, în același timp, o implicare a societății civile și o deschidere către publicul larg.

Obiectivele specifice ale proiectului sunt:

  • Realizarea unei baze de date cu comunitățile de RTT la nivel național;
  • Crearea unui punct național de contact pentru comunitățile de RTT din România;
  • Realizarea a 10 seminarii de consultare cu comunitățile de RTT, autorități publice cu competențe în gestionarea fenomenului migrației și reprezentanți ai societății civile la nivel local în oraşele în care locuiesc cei mai mulţi cetăţeni strărini: Bucureşti, Cluj-Napoca, Constanţa, Iaşi şi Timişoara;
  • Constituirea unor grupuri de lucru tematice la nivel național cu reprezentanți din diferite regiuni ale țării pe teme precum: legislația, educația, cultura, incluziunea socială etc.
  • Realizarea unui site Internet adresat comunităților de RTT (site-ul www.migrant.ro) ;
  • Realizarea unei publicații cu informații relevante pentru și despre comunitățile de RTT și distribuirea acesteia în diferite regiuni din țară (revista de faţă, Migrant în România).

Ne propunem ca prin activităţile realizate în cadrul proiectului să contribuim la crearea unui mediu intercultural destinat să faciliteze integrarea și coeziunea socială, generând schimbări la nivel practic și la nivel atitudinal. Dorim de asemenea să susţinem stabilirea unei comunicări stabile, deschise şi durabile între cetăţenii RTT, structurile care îi reprezintă, şi autoritățile publice precum şi înțelegerea beneficiilor unui proces de consulare democratică. Pe de altă parte acţiunile noastre vor furniza autorităților şi organizaţiilor neguvernamentale informații relevante cu privire la nevoile resortisanților țărilor terțe, ca o bază pentru viitoare colaborări. Un mecansim de consultare cu comunitățile RTT nu este doar un pas important în drumul spre integrare, ci unul necesar în asigurarea calității relațiilor interculturale și a stabilității relațiilor dintre străini și autoritățile cu competențe în gestionarea fenomenului migrației, pentru ca nevoile acestora să fie luate în considerare și satisfăcute într-un mod cât mai eficient și pentru ca nou-veniții să nu se mai lovească de aceleași obstacole ca cei dinaintea lor.

Activitățile proiectului

  • Conferința inițială – În cadrul acestei conferințe reprezentanți ai RTT de pe întreg teritoriul României au intrat în contact cu reprezentanți ai autorităților de la nivel central, precum și cu experți în domeniul drepturilor omului și combaterii discriminării, problematicii comunităților de RTT și relațiilor dintre RTT și autoritățile publice. Un grup de experți de la Centrul de Informare pentru Imigrare, din Trento, Italia, au  împărtășit experiențele lor privind imigrația și proiectele desfășurate de ei în scopul îmbunătățirii comunicării între imigranți și autoritățile locale.
  • 10 seminarii locale – desfășurate în 2 runde, în București, Cluj-Napoca, Constanța, Iași și Timișoara. Scopul acestor seminarii este inițierea unui dialog între resortisanții țărilor terțe, societatea civilă locală și autoritățile locale, în vederea instituirii unui mecanism de consultare, precum și identificarea unor organizații care să mențină continuitatea dialogului. În cea de-a doua rundă se vor evalua progresele realizate în  ceea ce privește relațiile de comunicare între resortisanții țărilor terțe, organizaţiile neguvernamentale și reprezentanții autorităților locale, în vederea elaborării de noi strategii pentru o dezvoltare continuă a acestora.
  • Grupurile de Lucru Naţionale pentru Integrare – pe baza consultărilor realizate au fost constituite trei grupuri de lucru: (1) grupul de lucru pe probleme administrativ-juridice; (2) grupul de lucru pe probleme de cultură, educaţie şi tineret; şi (3) grupul de lucru pe probleme sociale, de sănătate şi muncă. Membrii acestor grupuri de lucru, ce includ reprezentanţi ai comunităţilor RTT, precum şi specialişti din cadrul unor ONG sau instituţii publice, au discutat problemele semnalate şi propunerile formulate în cadrul seminariilor locale, şi au identificat soluţii concrete care să elimine obstacolele în calea integrării şi să susţină demersurile ce vizează facilitarea accesului la servicii publice şi relaţii pozitive cu comunitatea locală.     
  • Punctul național de contact pentru comunitățile de RTT – la sediul OFRR de pe str Dobrici nr 57-59, sector 2, București – în scopul dezvoltării dialogului intercultural între membrii comunităților de RTT, autoritățile cu competențe în domeniul migrației și societatea civilă. Se urmărește atât conștientizarea problemelor acestor comunități de către societatea civilă și autoritățile publice, precum și informarea membrilor comunităților de RTT cu privire la drepturile și responsabilitățile lor.
  • Site-ul – www.migrant.ro – este în acelaşi timp un portal informativ, unde se pot găsi informaţii actualizate privind problematica migraţiei la nivel naţional şi european, inclusiv informaţii utile privind demersurile administrative ale cetăţenilro RTT, şi un spaţiu de dialog şi comunicare.
  • Revista Migrant în România cuprinde articole despre problemele sociale, economice și politice ale resortisanților țărilor terțe, promovarea culturii lor în spațiul românesc, integrarea socială și profesională, comunicarea interculturală, precum și interviuri cu membrii comunităților de RTT și imagini care să surprindă aspecte din viața acestora.
  • Conferința finală – va permite evaluarea demersurilor realizate în cadrul proiectului și stabilirea modalităților de menținere și dezvoltare pe viitor a mecanismelor de comunicare între RTT și autoritățile cu competențe în domeniul migrației.

Detalii privind activităţile realizate pot fi accesate pe site-ul www.migrant.ro şi vor fi prezentate de asemenea în numerele viitoare ale revistei Migrant în România.

România în Europa migrației

Călin Rus, Director, Institutul Intercultural Timișoara

Putem spune că există în Uniunea Europeană, din punctul de vedere al experienţei migraţiei, trei categorii de ţări. O primă categorie este cea ţărilor care de multă vreme, încă de la mijlocul secolului XX, au un număr important de imigranţi, mulţi dintre ei proveniţi din afara Europei. A doua categorie este cea a ţărilor care au devenit abia mai recent destinaţie a migraţiei, în special după 1990. Unele dintre acestea, ţările Europei de Sud şi Irlanda, s-au transformat din ţări de emigraţie în primitoare de migranţi, pe fondul unei dezvoltări economice susţinute. În fine, o a treia categorie este a ţărilor ce au aderat recent la Uniunea Europeană şi care, din societăţi relative isolate, au devenit în mai puţin de două decenii o importantă sursă de migranţi pentru ţările din “vechea Europă”, şi abia acum încep să fie şi ele ţări destinaţie pentru miganţi proveniţi fie din ţările învecinate cu Uniunea Europeană, fie din alte regiuni ale lumii. România se află în această ultimă categorie.

Am avut ocazia de a cunoaşte recent o serie de experienţe pozitive în domeniul integrării migranţilor, inclusiv a celor proveniţi din România, în mai multe ţări europene, între care Italia şi Spania. O revistă ce îşi propune simultan atât să informeze publicul larg despre fenomenul migraţiei, cât şi să ofere migranţilor informaţii utile şi să-i încurajeze în eforturile de integrare, este publicată de exemplu la Trento, sub titlul „CINFORMI”. Se poate spune că o astfel de revistă e firească în nordul Italiei unde locuiesc sute de mii de migranţi. Se justifică oare un asemenea demers în România, în condiţiile în care cifrele statisticilor indică un număr mult mai redus de străini? Noi credem că o asemenea revistă este necesară în România tocmai pentru a contribui la prevenirea apariţiei unor situaţii ca cele din unele ţări europene, unde, pe de o parte există comunităţi sau grupuri mari de migranţi ce trăiesc în izolare faţă de restul societăţii, sau se află în situaţie de excludere socială.

Există în România mai multe categorii de cetăţeni ai altor ţări sau persoane născute în alte ţări care au dobândit recent cetăţenia română. Nevoile lor, şansele de a se descurca în mod autonom în societate şi de a-şi vedea satisfăcute diferitele tipuri de nevoi, de la cele de bază până la cele de afirmare a apartenenţei etnice şi relgioase sunt foarte diferite. O primă categorie, numeroasă, este cea a etnicilor români proveniţi din spaţiul din jurul României. A doua categorie este cea a imigranţilor înrudiţi cu minorităţi naţionale din România. Să nu uităm de asemenea numărul important al cetăţenilor din alte state ale UE care s-au stabilit în România. Dar sunt desigur şi din ce în ce mai multe persoane care locuiesc în România şi provin din ţări din afara UE.

Nu ne-am hotărât încă asupra unui termen potrivit, nici „imigranţi”, nici „străini” nu sună bine, şi cu atât mai puţin „resortisanţi ai ţărilor terţe”, adică cetăţeni proveniţi din state ne-membre ale Uniunii Europene. Aşteptăm în acest sens propuneri şi comentarii pe forumul www.migrant.ro.  Ne propunem cu această revistă să iniţiem un dialog şi să oferim informaţii şi mărturii despre şi pentru comunităţile celor care se pot considera „migranţi în România”.

Spre o politică europeană privind gestionarea migraţiei

Călin Rus, Director, Institutul Intercultural Timișoara

O dezbatere în actualitate

Toamna anului 2009 reprezintă un moment important în procesul de structurare a unor politici comune privind migraţia la nivelul Uniunii Europene. La Consiliul UE din 10-11 decembrie 2009, în cadrul Preşedinţiei suedeze a Consiliului UE, se speră adoptarea „Programului de la Stockholm”, document de va sta la baza acţiunilor în domeniul justiţiei, securităţii şi afacerilor interne pentru următorii cinci ani (2010 – 2014). Gestionarea migraţiei şi armonizarea procedurilor de acordare a azilului sunt elemente importante ale acestui plan.

citiți mai mult