Digital storytelling, ca instrument de combatere a discriminării

O societate în care sunt respectate drepturile celor mai vulnerabili membrii ai săi este o societate mai bună și mai sigură pentru toți. În cadrul proiectului Acționăm împreună! – Participare și dialog intercultural pentru incluziune și dezvoltare comunitară, Institutul Intercultural Timișoara implementează o campanie pentru combaterea discriminării în cadrul căreia sunt elaborate și materiale de tip digital storytelling, ca resursă pentru reflecții privind interacțiunea minoritate-majoritate, precum și asupra diferitelor aspecte ale vieții membrilor comunităților dezavantajate. Campania are scopul de a crește gradul de conștientizare asupra prejudecăților și stereotipurilor cu privire la romi și la persoanele aflate în risc de sărăcie din comunități marginalizate. Pe de altă parte, prin implicarea directă a persoanelor vulnerabile, ne dorim să contribuim la creșterea capacității de participare civică, de dialog, implicare, gândire critică și reacție pozitivă, colaborare și respect.

Poveștile mediate digital sunt o formă de activism social, de auto-reprezentare a membrilor comunităților dezavantajate. Acestea au potențialul de a aduce în prim plan aspecte legate de inechitate pe plan social, de a provoca reflecții asupra normelor culturale actuale, asupra stereotipurilor și prejudecăților, atât la nivel individual, cât și instituțional. Împărtășirea unor aspecte personale din viața de zi cu zi în spațiul public aduce o componentă de autenticitate în eforturile de adresare a discriminării, în toate formele sale. Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe baza faptului că o persoană are o anumită naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, sau pe baza apartenenței la o categorie defavorizată. Discriminarea împiedică accesul egal la drepturile de care toți trebuie să se poată bucura.

De exemplu, dacă o persoană ar fi respinsă la un interviu de angajare pentru că s-ar presupune că este de etnie romă sau pentru că locuiește într-o zonă în care locuiesc persoane cu condiții materiale modeste, acest fapt ar fi reprezentat discriminare directă. Discriminarea directă este interzisă prin lege și poate fi reclamată la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care, în urma unei investigații, ar putea amendaangajatorul. Interzicerea discriminării directe are la bază ideea că toți suntem egali în drepturi și fiecare trebuie tratat pe baza propriilor merite, nu pe baza unor prejudecăți legate de anumite grupuri sau categorii de persoane.

Nu este suficient ca aceleași cerințe să fie aplicate tuturor, este necesar ca acestea să nu pună în dezavantaj anumite categorii de persoane. Un tratament care nu generează discriminare indirectă se numește tratament echitabil. Uneori, aceasta presupune adaptarea unor cerințe, sau luarea unor măsuri de compensare a efectelor inegalităților. Și discriminarea indirectă este interzisă prin lege, în România și la nivel european.

Mai există însă un tip de discriminare, care nu poate fi redus prin sancționarea unor persoane sau instituții, ci prin măsuri de sprijin mai profunde și pe termen lung pentru grupurile și categoriile de persoane afectate: discriminarea structurală. Oamenii nu au nicio vină că s-au născut într-o comunitate în care condițiile de viață nu sunt bune. Cu toate acestea, doar din acest motiv au de suferit sau se simt desconsiderați la școală, la angajare și în interacțiunile cu alți oameni, inclusiv la cumpărături. Indiferent de statutul lor social, oamenii ar trebui să fie conștienți de efectele negative ale discriminării strucurale și să susțină măsuri luate de instituții dar și de societate, pentru a reduce și a compensa decalajele dintre grupuri. Astfel, în cazul nostru, pentru ca situația să se schimbe, ar fi necesară asfaltarea străzilor din cartier și sprijin pentru introducerea unor sisteme de încălzile mai confortabile și mai puțin poluante. De asemenea, tinerii care poate nu se gândesc că pot să își continue studiile, datorită din cauza resurselor materiale limitate, dar și datorită din cauza experiențelor neplăcute din școală, ar putea fi susținuți prin alocarea de locuri speciale la universități, prin burse și programe educaționale adaptate. Astfel de măsuri ar avea efecte pozitive, nu doar pentru pentru persoanele afectate de discriminare structurală, ci pentru toată societatea.

Discriminarea multiplă apare când o persoană sau un grup de persoane suferă de discriminare în același timp din mai multe motive. De exemplu, o femeie de etnie romă, poate fi discriminată și pentru că locuiește într-un cartier defavorizat, pe criteriul social, și pe bază de rasism, pentru că este de etnie romă și eventual și pe criteriul de vârstă, pentru că este tânără. Ea ar putea fi discriminată și pentru că este femeie, de exemplu fiind plătită mai puțin decât angajați bărbați care fac munci de nivel asemănător.

Hărțuirea este o altă formă de discriminare și reprezintă orice comportament care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori jignitor, pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu.

Orice formă ar lua, discriminarea are efecte negative asupra oamenilor, asupra comunităților și asupra întregii societăți. Este important să știm să o recunoaștem, să încercăm să o prevenim și să reacționăm atunci când ne afectează pe noi, sau pe oricine din jurul nostru. În exemplul discutat, noi suntem spectatori și cunoaștem de la început o mulțime de detalii despre personaje, situația lor și relațiile dintre ele. Este important să înțelegem că și în realitate situațiile și relațiile sunt mai complexe și mai profunde decât putem observa la o primă vedere, și să căutăm întotdeauna să înțelegem contextul mai larg, pentru a putea recunoaște ca atare situațiile de discriminare și pentru a le putea combate.

Mesajele transmise, informațiile selectate, felul în care comunicăm au un impact mare în modelarea percepției asupra romilor și persoanelor aflate în risc de sărăcie. Faptul că mass media favorizează știrile în care aceste persoane sunt în roluri de abuzatori sau infractori și nu prezintă proporțional și știri în care sunt victime ale acțiunilor rasiste, discursului instigator la ură sau nu apar și în alte roluri este doar una dintre modalitățile prin care se perpetuează rasismul și discriminarea. Atunci când relatează o infracțiune, de exemplu, etnia nu este neapărat relevantă, dar jurnaliștii menționează des acest aspect și se crează asocierea dintre etnie și anumite comportamente negative. În schimb, nu sunt mediatizate situațiile și comportamentele pozitive: medic de etnie romă care efectuează o operație în premieră etc. Există avocați, profesori, politicieni și profesori de etnie romă, dar de obicei poveștile acestora rămân neauzite.

Digital storytelling oferă posibilitatea ca vocile unor reprezentanți ai acestor categorii să se facă auzite, prezentând experiențele și percepțiile individuale. Mai jos sunt enumerate o parte din filmulețele dezvoltate în cadrul acestei campanii: