Definiţii

Patrimoniul cultural este un grup de resurse moştenite din trecut pe care oamenii le identifică, independent de proprietarul lor, ca o reflexie şi expresie a valorilor, credinţelor, cunoştinţelor şi tradiţiilor lor. Include toate aspectele mediului înconjurător ce rezultă din interacţiunea între oameni şi locuri de-a lungul timpului. (Convenţia Cadru privind Valoarea Patrimoniului cultural pentru societate, 2005)

Monumentele sunt opere arhitecturale, lucrări de sculptură monumentală şi pictură, elemente sau structuri de natură arheologică, inscripţii, picturi rupestre şi alte combinaţii de elemente, care sunt de o valoare universală foarte mare din punct de vedere al istoriei, artei şi ştiinţei. (Convenţia UNESCO privind Protejarea Patrimoniului Cultural şi Natural Mondial din 1972)

Patrimoniu arhitectural include:

1. monumente: toate clădirile şi structurile de interes istoric, arheologic, artistic, ştiinţific, social sau tehnic, inclusiv elementele lor de fixare;

2. grupuri de clădiri : grupuri omogene de clădiri urbane sau rurale de interes istoric, arheologic, artistic, ştiinţific, social sau tehnic care sunt suficient de coerente pentru a forma unităţi topografice bine definite;

3. situri : lucrări combinate ale omului şi ale naturii, fiind arii pe a căror suprafaţă s-a construit parţial şi sunt suficient de bine definite şi omogene pentru a fi definite din punct de vedere topografic şi sunt de interes istoric, arheologic, artistic, ştiinţific, social sau tehnic.

Convenţia pentru Protejarea Patrimoniului Arhitectural al Europei, a Consiliului Europei

Patrimoniul arheologic include structuri, construcţii, grupuri de clădiri, situri de dezvoltare, obiecte mobile, monumente de altă natură la fel ca şi contextul acestora, situate fie pe pământ sau sub apă. (Convenţia Europeană privind Protejarea patrimoniului Arheologic, a Consiliului Europei)

Patrimoniul cultural imaterial este format din practici, reprezentări, expresii, cunoştinţe, aptitudini – dar şi instrumente, obiecte, artefacte şi spaţii asociate cu acestea” (Convenţia pentru Conservarea Patrimoniului Cultural Imaterial a UNESCO din 2003)

Patrimoniul cultural naţional mobil este alcătuit din bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literală, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiilor omului cu acesta, ale potenţialului creator uman şi ale contribuţiei româneşti, precum şi a minorităţilor naţionale la civilizaţia universală.

Legea nr. 182 din 25 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil

Turismul cultural este acea formă de turism intern şi internaţional al cărui obiect este, printre altele, descoperirea şi aprecierea monumentelor şi siturilor istorice, cu accent pe patrimoniul cultural construit (mobil şi imobil), incluzând peisajele culturale ale destinaţiilor de călătorie şi experimentarea activităţilor şi locurilor care reprezintă în mod autentic istoria culturală a comunităţilor gazdă. (Declaraţia de la Malta privind turismul cultural, 2006)