Denumire actuală

Localizare, judeţ, localitate, stradă, cod poştal

Destinaţie actuală

Destinaţie iniţială

Datare (exactă, perioada, interval de date)

Istoric – evoluţia construcţiilor, evoluţia tehnologiei

Ridicate din piatră, cele 3 turnuri au avut un rol militar şi vamal în evul mediu, fiind apoi părăsite. Au fost punct de observaţie grănicerească între 1716-1872. Este posibil să fi existat aici un punct militar roman de observare a circulaţiei pe Dunăre, refolosit de multe ori în evul mediu. Călătorul otoman Evlyia Celebi le-a văzut dezafectate în anii 1664. Au fost folosite şi de grănicerii bănăţeni în sec. XVIII şi XIX, până la 1872.

Descriere

Primul turn se afla azi, parţial în apă iar celelalte două pe panta dealului, la 40 m de primul şi la 20 m unul de celălalt. Ele formează un ansamblu fortificat ca un triunghi cu vârful pe Dunăre. Turnurile sunt de plan pătrat şi au fost zidite direct pe stâncă, nr.2 şi 3, respectiv pe pământul ce suprapune stâncă. Dimensiunile lor sunt de 6,70x7,50 m şi 7,20x6,30 m pentru turnurile superioare şi de 7x7,50 pentru cel inferior. Zidurile de 1,40 m grosime sunt din piatră brută mijlocie şi mortar bun. Turnurile superioare au păstrat crenelurile cu merloane şi fante de tragere. Înălţimea turnurilor superioare este de 11 m, iar a celui inferior (tăiat în 1924 de gheţurile Dunării cu 3 m, era de cca.12 m. Ele aveau un parter închis pentru provizii, cu planşeele din lemn, cu platforme de luptă deasupra, mărginite de drumuri de strajă. Construite din piatră pe trei registre, mai apare şi cărămidă romană refolosită mai ales în partea superioară a turnurilor.

Componente tehnice

Planul, materialul de construcţie identic, concepţia de dispunere a turnurilor în teren unitară, indică faptul că au fost construite în acelaşi timp.

Componente arhitecturale

Planul turnurilor aparţine tipului de turn-locuinţă frecvent în Transilvania sec. XIII-XIV.

Componente artistice

Stare de conservare

• bună pentru turnurile superioare

• destul de dificilă pentru turnul inferior, degradat de îngheţul anului 1924 şi de ridicarea nivelului apei lacului de acumulare Porţile de Fier.

Imagini – localizarea exactă a acestora

Alte observaţii relevante

Nu se poate identifica cetatea Zynicze din sec. XV cu ansamblul fortificat Tricule, ultimul jucând rolul unui post de pază pe malul Dunării - în dreptul cotului cel mare al fluviului-situat într-o poziţie strategică deosebită şi fară drum de acces pe uscat. Fortificaţia a fost folosită, parăsită, refolosită de mai multe ori în sec. XIII-XIX.

Vizitarea se poate face: prin parcarea auto din zonă, coborârea la baza turnurilor superioare, admirarea lor şi eventual apropierea de turnul inferior până la limita actuală a apei.

Referinţe – Bibliografie, hărţi, imagini, surse cinematografice, surse orale

Theodor N.Trapcea, Despre unele cetăţi medievale din Banat, în Studii de Istorie a Banatului, I, Timişoara,1969;

A.Corvatescu – Al.Radulescu, Despre ansamblul fortificat de la Tricule-Şviniţa(jud. Mehedinţi),în Tibiscus, V, Timişoara,1979,p.169-181.

Autorul fişei – numele şi calitatea acestuia

Data completării