Denumire actuală

Aspecte materiale

Manastirea Saraca

Aspecte imateriale

"pepiniera de schismatici" (de ortodocsi)

Cod de monument istoric (dacă este cazul)

Localizare, judeţ, localitate, stradă, cod poştal

Destinaţie actuală

Aspecte materiale

Aspecte imateriale

In anul 1778, din ordinul imparatului Iosif al-II-lea este comasata cu manastirea Mesici de langa Varset, unde se duc si obiectele de valoare: carti icoane, obiecte de cult.

Destinaţie iniţială

Alte destinaţii anterioare

La inceputul sec. XVIII-lea 1777-1782, manastirea adapostea o scoala, in care se invata si pictura de icoane, iar biserica parohie pentru satenii din Semlacul Mic

Datare (exactă, perioada, interval de date)

In 1270 gasim prima atestare documentara a Manastirii.

Biserica manastirii, a fost ridicata in 1423.

Proprietar actual

Proprietari anteriori

Autori, proiectanţi şi executanţi

Manastirea a fost construita de Andrei Zugravul, unul din cei mai de seama mesteri ai vremii.

Macarie, un fost calugar de la Tismana a ridicat biserica.

Istoric – evoluţia construcţiilor, evoluţia tehnologiei

Aspecte materiale

Prima atestare documentara este 1270; se stie ca intre 1270-1271 manastirea desfasura o activitate bogata. La inceputul sec. al XV-lea, superiorul calugarilor franciscani raporta ca manastirea este o aparatoare a „schismaticilor”. A fost arsa si arata de turci la inceputul sec. al XVI-lea.

Biserica manastirii este rezidita in 1443 de calugarul Macarie de la Tismana.

In anul 1730 este renovata de catre Giuriciko Lazarievici si fiii sai Nicolae si Jivan. Tot in 1730 este repictata de catre zugravul Andrei cu fiul sau Andrei, impreuna cu Iovan si Chiriac.

In anul1777, manastirea este inchisa din ordinul imparatului Iosif al- II-lea, iar calugarii obligati sa plece. Astfel ca vor fi scoase cladirile la licitatie si ajunge proprietar un dregator bogat din Timisoara, Ioan Ostoici. Cat timp sunt in proprietatea lui, cladirile se degradeaza, insa localnicii continua pelerinajele si ii dau numele de „Saraca”, asa cum o cunoastem astazi. In anul 1934 ajunge sub obladuirea Episcopiei Caransebesului, iar mai tarziu sub cea a Arhiepiscopiei Timisoarei.

In anul 1953 devine biserica satului, iar din1990 se reia viata monahala.

Din 1948-1987 a fost utilizata de parohia Semlacul Mic.

In anul 1959 este desfiintata din nou in urma unui decret comunist si va functiona ca parohie pana in 1978, cand se reia viata monahala.

In anul1987, la staruinta I.P.S.Mitropolit Nicolae Corneanu si-a redobandit statutul de manastire.

Cladirea a fost complet restaurata .

In anul1996 i s-a adaugat o noua cladire pentru chilii.

Aspecte imateriale

Staretul spune ca la 1270, manastirea n-a fost saraca de loc, ba chiar una dintre cele mai infloritoare, cu monahi multi si pamanturi intinse pana la Timisoara.

Pe la 1400, franciscanii o numeau „pepiniera de schismatici”, principalul centru de rezistenta impotriva catolicizarii crestinilor banateni..

Hramul Sfintei Manastiri Saraca este „Schimbarea la Fata” (6 august), praznic pentru care multimea de credinciosi din intregul Banat se indreapta spre manastire.

Icoana mare a Maicii Domnului, are ochii mari, larg deschisi, tine intr-o mana Pruncul si in cealalta un crin alb. Este icoana facatoare de minuni, se spune ca vindeca oameni.

Componente tehnice

Aspecte materiale

Biserica Manastirii Saraca e zidita din piatra si caramida.

Aspecte imateriale

In anul 1771 adapostea fragmente din moastele Santului Artemon, Areta si din degetul Mariei Magdalena

Componente arhitecturale

Aspecte materiale

Biserica manastirii prezinta un plan in cruce greaca, cu bratele libere, absida altarului semicirculara si naosul acoperit cu o turla octogonala. La exterior biserica este lipsita de orice decoratie, avand forme masive si o volumetrie foarte sobra. Pridvorul actual deschis pe latura de vest a fost adaugat in secolul XIX.

Aspecte imateriale

Planul bisericii este asemanator cu cel al bisericilor manastiresti de la Mesici si Voilovita (Jugoslavia).

Componente artistice

Aspecte materiale

Pictura acopera toti peretii, acopera turla, altarul, naosul si nartexul. Langa catapeteasma, in dreapta, este icoana Maicii Domnului, facatoare de minuni.

Fresca bisericii, de o mare valoare artistica dateaza din 1730 cand a fost refacuta de structura picturii din secolul XVI de catre mesteri, zugravi deosebit de iscusiti ce par sa fi venit din Tara Romaneasca.

Ansamblul pictural al bisericii este de o mare expresivitate, in culori calde si armonioase .

Pictura aceasta e socotita cea mai frumoasa din intreg Banatul, punct de plecare in dezvoltarea artei banatene.

Aspecte imateriale

Din punct de vedere artistic si tehnic, elementele imaginilor sunt lucrate si organizate ca in cazul icoanelor.

Ceea ce este aparte aici este faptul ca ordinea temelor pictate este inversa fata de cum stim ca e aplicata in tarile cu traditie bizantina, de la rasarit spre miazazi, apus si miazanoapte, asemeni acelor de ceasornic.

Aici, in nava de exemplu, ordinea reprezentarii scenelor este de felul celor din evul mediu, respectiv: nord, vest, sud, est.

Inscripţii

Deasupra usii de la intrare, pe peretele de vest al naosului sunt mentionati donatorii - membrii familieiGiuricko Lazarevici, si anul realizarii lucrarilor 1730 (1733?); o alta inscriptie este la priscomodie, unde putem citi numele zugravilor ce au realizat pictura - Andrei, Iovan, Chiriac.

Mobilier dedicat

Lemnul catapeteasmei e imbracat cu aur.

Proiecte existente – stadiul derularii

Renovata si repictata in 1730.

In prezent se lucreaza la constructia unui nou corp de chilii si a unui nou paraclis.

Alte observaţii relevante

Referinţe – Bibliografie, harti, imagini, surse cinematografice, surse orale

Dorina Pirvulescu- Muzeul Banatului -Analele Banatului ed. Eurobit, Timisoara 1998;

- I.D.Stefanuscu, Arta Veche a Banatului, ed. Mitropoliei Banatului, Timisoara 1981

Autorul fişei – numele şi calitatea acestuia

Data completării