Denumire actuală

Aspecte materiale

• Rezervaţia mulinologică Rudăria sau
• Complexul mulinologic Rudăria

Aspecte imateriale

Toponimul Rudăria deriva de la cuvintele slave ruda = minereu şi reka = râu, rudaria, adică locul de unde se extrage minereul de fier.

Numele actual al localităţii Eftimie Murgu, poarta numele marelui revoluţionar roman paşoptist cu numele omonim.

Cod de monument istoric (dacă este cazul)

Localizare, judeţ, localitate, stradă, cod poştal

se afla amplasată pe teritoriul localităţii Eftimie Murgu, pe Valea Almajului - situată în SV României. De-a lungul cursului Rudăriei, pe ambele maluri, atât în interiorul cât şi în afara satului Eftimie Murgu pe Valea Rudăriei; 9 în afara satului şi 13 în sat.

Destinaţie actuală

- Morile reuşesc să macine 130-140 kg de făină în 24 de ore şi sunt deţinute în devălmăşie de 15-25 de rândaşi (rândaş - familie ce are dreptul de a folosi moara la un interval de timp - „rând” - ce este cuprins între 12-24 de ore). Dar, rudărenii nu folosesc morile doar pentru a obţine făina, ci aici se întâlnesc şi pentru a pune la cale căsătorii, povestesc şi petrec, leagă şi dezleagă vrăjile şi descântecele.

Destinaţie iniţială

- utilizare comună pentru măcinatul grânelor

Alte destinaţii anterioare

- utilizare comună pentru măcinatul grânelor

Datare (exactă, perioada, interval de date)

- este incertă şi, în acelaşi timp, nerelevantă, datorită perisabilităţii lemnului ce era înlocuit periodic.

Morile de apă cu roată orizontală sunt utilizate în spaţiul balcanic şi sud Carpatic încă din primele secole ale mileniului I.

Morile de apă au pătruns în spaţiul carpato - danubiano - pontic încă din vremea daco - romanilor (secolele II-III d.HR).

Rudaria (fostul nume al localităţii Eftimie-Murgu) - aflată în perimetrul Văii Almajului, judeţul Caraş - Severin - este datată documentar din anul 1241.

În aceste locuri, pe Valea Rudăriei, în anul 1772 sunt consemnate 8 mori, iar în 1874 - 51 de mori; dar din cauza inundaţiilor din 03 noiembrie 1827, 15 mai 1910, 21 martie 1941 şi 19 octombrie 1955, astăzi se mai păstrează doar un număr de 22 de mori care, aşezate asemenea unei salbe de mărgele de-a lungul cursului apei pe o lungime de 3 km, în sat şi în afara satului, valorificând într-o concepţie hidroenergetică şi constructivă potenţialul energetic modest al râului Rudărica

Proprietar actual

Aspecte materiale

Au fost construite şi exploatate în sistem asociativ, sau „în devălmăşie”, cum spun localnicii, de mai multe familii avand calitatea de „rândaşi” (după „randul” cuvenit la macinarea grânelor, în cursul fiecărei saptamani).

Aspecte imateriale

Exploatand la maximum avantajele terenului, corectand ingenios aspectele dezavantajoase - prin strapungeri de tunele în stâncă dura, prin acumulări în spatele unor baraje din trunchiuri de arbori, prin instalarea morilor pe ambele maluri şi realizarea admisiei pe ambele parţi ale axului hidraulic vertical al roţilor de apa (pe partea dreapta, tradiţională, obişnuită, ca şi pe partea stanga, netraditionala şi chiar nerituala, ceea ce le-a dat numele de „mori indaratnice”) - taranii din Rudaria au creat, de-a lungul generatiilor, un complex mulinologic pitoresc, ingenios şi eficient, capabil sa rezolve nevoile de macinare ale celor catorva sute de familii din momentul maximei expansiuni a localitatii.

Morile din Rudaria au fost denumite in graiul local dupa numele fondatorului (sau familiei fondatoare), asemenea celor din intreg arealul sud-carpatic, din aceasta extremitate sud-vestica a Carpatilor Meridionali pana in cotul Vrancei.

Autori, proiectanţi şi executanţi

Descriere

Arhitectura vernaculara traditionala

Ansamblu alcatuit din 22 de mori de apa cu ciutura (roata orizontala cu cupe radiale); morile sunt constructii din lemn de dimensiuni reduse, utilizate pentru necesitatile de macinare de cereale ale comunitatii

Potentialul energetic modest al raului, datorat unor diferente de nivel nesemnificative, a fost in mod exceptional valorificat prin crearea de acumulari in spatele unor baraje din trunchiuri de arbori, constructia de stavilare, strapungeri de tunele in stanca, jgheaburi, instalarea morilor pe ambele maluri si realizarea admisiei pe ambele parti ale axului hidraulic vertical. Se pastreaza, sunt in stare de functionare si partial utilizate 22 de mori din cele cca. 40 cate se pare ca au existat pe valea Rudariei.

Autenticitatea sistemului constructiv tehnic este pastrata in intregime. Unele roti si jgheaburi au fost inlocuite, inca din anii ‘80, cu elemente metalice perfect similare, din motive de eficienta in exploatare.

Componente tehnice

Morile de apa existente in aceste locuri inglobeaza un sistem hidraulic ce isi gaseste specificul in folosirea ciuturii (asemanatoare celei construite dupa sistemul Kapllan), fiind totodata cel mai intins parc mulinogic din S Europei.

Stare de conservare

- destul de buna, avand in vedere ca a fost restaurat recent

Proiecte existente – stadiul derularii

Valoarea exceptionala a sitului, starea avansata de degradare la care ansambul ajunsese la sfarsitul anilor ‘90, dar si potentialul sau turistic, au determinat declansarea unui program de salvare de catre specialistii Complexului Muzeal National ASTRA din Sibiu. Acesta a obtinut finantare europeana si a avut sprijinul sustinut al comunitatii locale, direct interesate in salvarea sitului, al autoritatilor judetene.

Starea reconversiei:

Completa – prin Proiectul de restaurare in situ, cu pastrarea functiunii intiale, a tuturor celor 22 de mori, proiect coordonat de Complexul Muzeal National ASTRA in perioada septembrie 2000 – februarie 2001.

Actuale

Moara Rosoanea

Moara Indaratnica dintre ape

Alte observaţii relevante

In anul 2003 s-a deschis un mic muzeu etnografic care apartine Scolii Generale din Rudaria (Eftimie Murgu). Acest muzeu cuprinde, printre altele, o moara dezasamblata pentru a putea scoate in relief partile componente ale unei mori cu ciutura.

Pe aceste meleaguri, oamenii sunt inca mandri de opincile si limbajul lor arhaic.

Aspecte imateriale

„Legenda dainuirilor” spune ca daca iti potrivesti ceasul dupa porunca naturii si vei petrece o noapte intr-una din cele doua mori Indaratnica, in timp ce moara merge in gol, dimineata te trezesti intinerit, deoarece piatra morii macina timpul indarat.

In „legenda Svinecei” se spune ca demult la moara Rosoanea, inspre noaptea de Sanzaiene, cand printre oameni cobooara duhurile bune, dar si cele rele, macina o fata foarte frumoasa, iar un mos care trecea pe-acolo si care se transformase in varcolac datorita unei monede blestemate, a necinstit - o dupa care a ucis-o. Continuarea legendei spune ca pe vale cobora zana cea buna si vazand atata cruzime il transforma pe mos in lup, blestemandu-l „sa nu poti deveni om pana nu sapi cu ghearele si cu dintii pe sub stanca pe care stai, un tunel la capatul caruia sa construiesti o moara la care tu sa nu ai rand niciodata”. Pe partea raului unde se intamplase grozavia, a ramas un loc pietros pentru totdeauna. Parintii, in cautarea fetei, au pierit inghetati pe stancile Rudariei; primavara, in locul unde au urcat cei doi au aparut stancile Adam si Eva, unele din cele mai frumoase stanci din Banat.

Pe langa legendele cu o istorie mai indelungata, exista si „ciudatenii” din zilele noastre privitoare la mori. Astfel ca la moara Tunel, a fost adus preotul, acum 30 de ani, sa alunge spiritele rele. De cand se incuiasera accidental patru capre inauntru, fiind gasite dupa cinci zile in cea mai buna stare, in acel loc se auzeau noaptea tot felul de zgomote, tipete de petrecere, glasuri de femei, icneli si mugete infundate, viori si trompete, tropot de cai, talangi si muzici de patefon. Nimeni nu mai indraznea sa macine lamoara de-acolo. O alta povestioara spune ca: un randas dupa ce si-a umplut sacul cu faina de la moara Indaratnica (a carei roata se invarteste in sens invers acelor de ceasornic), a plecat acasa, unde a gasit boabele intregi, de n-a mai avut liniste cu nevasta cateva zile, fiindca femeia il banuia ca nici nu daduse pe la moara.”

Morile distruse in 1955 inca se mai pastreaza vii in memoria batranilor: „... Trocolea, Dacicoanea, Dragiloanea, Moara De Piatra, Stramtoarea, Sfetoanea, Bogdaneasa, Sutoanea” de parca de atunci n-ar fi trecut 50 de ani.

Obiceiurile localnicilor din „satul cu mori”, primite cu sfintenie de la inaintasi, se mai pastreaza si astazi. Un obicei cu functie sociala bine definita este Lunea Cornilor , care are loc in fiecare an la inceputul primaverii (la Zapostat). Cu ajutorul mastilor este reconstituita nunta, cu toate momentele ei: logodna, cununia, strigarea darului, alaiul care strabate satul de la casa miresei la cea a mirelui. Strigarea darurilor este o satira prin accentuarea pana la grotesc a defectelor personajelor.

Iar sarbatoarea masurarii laptelui - „smalzaul” , este un alt traditional obicei intalnit in tot Almajul. „Negeia” , in care toata comunitatea locala se aduna pentru sarbatoarea satului si pentru jocul popular (hora, ardeleana, joc de doi, joc de brau).

Planuri - istorice, actuale, de încadrare în teritoriu, de arhitectură, tehnice, etc.

Mecanismul morii

Harta Rudaria

Referinţe – Bibliografie, harti, imagini, surse cinematografice, surse orale

www.muzeulastra.ro

• http://www.euromusees2001.org/Esemplari/Ru/Rudaria.pdf

• Danila Sitariu – Locuri si oameni din Tara Almajului, Ed. Signum, 2002

• Lidia Gaga – Zona etnografica Almaj, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1984

Autorul fişei – numele şi calitatea acestuia

Data completării