Denumire actuală

Aspecte materiale

Muzeul Satului Banăţean (MSB)

Aspecte imateriale

Denumirea sub care este cunoscut de timisoreni: Muzeul de la Pădurea Verde

Denumiri anterioare

Secţia expozitionala în aer liber a Muzeului Banatului

Localizare, judeţ, localitate, stradă, cod poştal

Destinaţie actuală

• Muzeul a fost fondat pe acest teren în anul 1967 şi a fost deschis pentru vizitare incepand din anul 1971.

• A funcţionat ca muzeu în aer liber (specializat în arhitectura populară şi în meşteşuguri populare) pana în anul 1988, cand a fost închis în mod abuziv de autorităţile comuniste, pentru ca „terenul pe care se afla sa fie redat agriculturii”.

• Dealtfel, până în anul 1995, când s-a redeschis pentru public, obiectivele arhitecturale a trebuit sa reziste printre grădinile oamenilor.

• Din 1995 funcţionează, din nou, ca muzeu etnografic în aer liber.

Proprietar actual

Proprietari anteriori

Autori, proiectanţi şi executanţi

• Ideea înfiinţării unui muzeu etnografic în aer liber reprezentativ pentru Banat a fost formulată în 1928 (imediat după inaugurarea Muzeului Etnografic în Aer Liber al Transilvaniei , la Cluj) de Ioachim Miloia , pe atunci directorul Muzeului Banatului.

• Punerea în aplicare a acestui proiect se datoreaza insistenţelor lui Ioan Dihor (şef al secţiei de etnografie din cadrul Muzeului Banatului) care a demarat lucrările de amenajare a muzeului în anul 1967.

Istoric – evoluţia construcţiilor, evoluţia tehnologiei

• În anul 1951 , Muzeul Banatului a achiziţionat casa din Bata (AR), transferand-o la Timişoara şi reconstruind-o în curtea sa, curtea Castelului Huniade, unde a şi rămas expusă până în 1970.

• După o perioada de pregarire (1967 – 1972), s-a deschis complexul muzeal în aer liber de la Pădurea Verde, ca secţie în aer liber a Muzeului Banatului. Complexul era organizat ca un sat simbolic, cu o serie de gospodarii, în principal româneşti. De asemenea, au fost achizitionate o serie de instalaţii de tehnica populară, care s-au distrus, însă, în perioada 1988 – 1995, când muzeul a fost, practic, închis (v. supra).

• În 1995 muzeul s-a redeschis publicului, la grupul de case existent adaugandu-se o serie de obiective civice necesare bunei funcţionări a unui sat real (şcoală, casa naţională, carciuma) ca şi biserica de lemn din Topla (care funcţionează ca biserica pentru persoanele din zonele învecinate muzeului încă de la redeschiderea acestuia).

• În anul 2000 Muzeul Satului Banăţean a devenit o instituţie autonomă, desprinzandu-se de Muzeul Banatului.

• În anul 2006 muzeul a inglobat fosta secţie de etnografie din cadrul Muzeului Banatului (cunoscută drept Secţia – Bastion) şi i-a preluat colecţiile şi personalul, în intenţia organizării unui muzeu etnografic unitar şi complex. (Pentru moment, acest proiect s-a rezolvat doar sub aspect administrativ, dar nu şi în ceea ce priveşte asigurarea spaţiilor expoziţionale şi de depozitare a colectiilor.)

Descriere

Încă de la înfiinţarea sa, din 1972, muzeul se prezintă ca o serie de case tradiţionale organizate simbolic sub forma unui sat. Este vorba despre 10 gospodarii, în majoritate româneşti (cu toate transferate din localitati din regiunea Banatului de nord – est, cunoscuta drept zona Faget – Lipova) si anume: casa din Bata, gospodaria din Capalnas, gospodaria din Birchis, gospodaria din Jupanesti, gospodaria din Cavaran, gospodaria din Visag, gospodaria din Jebel, gospodaria (maghiara) din Babsa, casa deportatilor din Baragan si gospodaria din Zolt. Majoritatea acestor obiective au apartinut unor familii de agricultori, anexele evocand agricultura traditionala regionala. Doar gospod ariile din Birchis si Jupanesti sunt de olar, in curtea de olar de la Jupanesti fiind construit si un cuptor functional (unde se si organizeaza, in fiecare vara, taberele de olarit pentru copii).

Dupa 1995, satul simbolic pe tema caruia se organizeaza muzeul a mai dobandit: Casa Nationala din Babsa, Primaria din Sarazani, Birtul si Scoala din Barna si Biserica de lemn din Topla (in care se tin slujbe in mod regulat, in special pentru locuitorii din cartierul invecinat).

In anul 2007 a fost ridicata casa slovaca (o replica dupa modele traditionale), gratie interesului manifestat de Ambasada Republicii Slovace la Bucuresti si sprijinului Asociatiei Slovacilor din Nadlac.

Stare de conservare

In prezent se pot vizita 11 obiective arhitecturale din muzeu. Cel mai vechi obiectiv, casa de la Bata (AR) este in renovare.

Nota:

Datorita transferului in conditii de urgenta a colectiilor fostei sectii de etnografie din cadrul Muzeului Banatului (Sectia – Bastion) in patrimoniul Muzeului Satului Banatean, cateva obiective ─ Casa Nationala, Birtul si Scoala ─ au devenit indisponibile pentru vizitare. Din pacate, ele sunt improprii si pentru a depozita colectii. Implicit, starea de conservare a colectiilor are de suferit din aceasta cauza. Construirea in regim de urgenta a unor spatii pentru depozitarea colectiilor si pentru amenajarea unei expozitii etnografice permanente precum si a unor expozitii temporare ar fi necesara. Altfel, patrimoniul va avea de suferit grav.

Proiecte existente – stadiul derularii

Aspecte materiale

Aspecte imateriale

• Festivalul etniilor → functie civica, functie de divertisment;

• Festivalul Roadele toamnei → functie economica, functie ecologica, functie memoriala (taranii pot desface direct produsele obtinute in gospodarie, ca si in targurile de odinioara, organizate in sate);

• Festivalul de arta populara traditionala / Targul mestesugarilor → functie memoriala si functie economica;

• Scoala de olarit → functie memoriala si functie pedagogica (unul din olarii inca activi in regiune ii invata pe copii cum se prelucreaza lutul);

• (in colaborare cu Vatra Carasului) Festivalul condeierilor plugari → functie de divertisment.

Istorice

Alte observaţii relevante

Facilitati / lipsa facilitatilor turistice:

• muzeul are un magazin de desfacere a unor produse realizate de mesteri populari, in regim de consignatie;

• in prezent accesul direct la muzeu este posibil cu masina pesonala sau taxi-ul;

• cea mai apropiata statie de taximetre, respectiv cea mai apropiata statie de tramvai se afla la o distanta de circa 1 km;

• in muzeu sau in apropierea acestuia nu exista nici o cafenea, restaurant, cofetarie etc;

• muzeul nu are toalete pentru public (cu exceptia unei cabine „ecologice” vechi).

Nota: Rezolvarea ultimelor trei chestiuni este stringenta.

Referinţe – Bibliografie, harti, imagini, surse cinematografice, surse orale

• Pagina web: www.msbtm.ro (din pacate, nu este actualizata);

• Cd. de prezentare: Muzeului Satului Banatean, 2006 (Pret: 27 RON) (reia informatiile de pe pagina de net fara nuantare si functioneaza greu);

• Viorel Popescu, Muzeul Satului Banatean, Ghid de vizitare, Timisoara, f.a., 32 p. + 58 fotografii color (8 RON) / (Ghidul are variante in limbile: romana, franceza, engleza, germana);

• Periodicul stiintific Analele Banatului, Seria etnografie (cu aparitie bienala);

• (in pregatire) revista de informare Banatum (cu aparitie tremestriala).

Autorul fişei – numele şi calitatea acestuia

Data completării