Denumire actuală

Fasang sau Farsang sau Fasanc

Descriere

Termenul „farsang”(fasanc- in pronuntie romaneasca) vine din germana si se traduce „masca”.

Se pare ca acest obicei (profan la inceput - a ajuns o sarbatoare religioasa) ar fi aparut in lumea germana, maghiara-catolica, extinzandu-se in zona ortodoxa a Banatului de Sud, la romani si sarbi .

Incepe in prima duminica dupa Lasata Secului, cu 6 saptamani inainte de postul Pastelui. In acea duminica are loc „fasancul cel mic” (al copiilor); luni si marti este „fasancul cel mare” (al tinerilor casatoriti, necasatoriti, etc). Initial fasancul dura 6 zile; astazi numai 3 zile (duminica, luni, marti – romanii; luni, marti, sambata – sarbii).

Semnificatia lui este complexa : prin ironie, satira, parodie se scot la iveala relele facute de semeni; neplacerile, necazurile pricinuite de natura in acel an; apoi sansa purificarii corporale si sufletesti (simbolic prin atingerea cu nuiaua, mai nou cu o sticla de plastic) in postul Pastilor, lucru ce-l determina pe om sa fie mai bun, mai tolerant, mai realist. De asemenea, fasancul este un spectacol, un carnaval al costumelor si mastilor, precum o piesa de teatru in aer liber.

Sarbatoarea fasancului ar mai putea reprezenta bucuria victoriei binelui asupra raului, a lumnii asupra intunericului; a vietii asupra mortii (mortul simbolic- mascat nu este o persoana anume; este „masca” ce inca ascunde relele anului astronomic, natural trecut; „raul si relele se ingroapa” dupa ritualul crestin).

Desfasurarea sarbatorii

In primul rand exista superstitia ca daca un membru al familiei nu se mascheaza, asupra ei se abat rele, necazuri (mor pasarile, animalele, etc) in anul ce vine. Deci, primul moment este mascarea fetei si imbracarea costumului (de bun gust: costum popular, costum si masca deosebite – de domni, domnite, printese, regi, regine, mirese; altele erau grotesti si provocau spaima, frica, ca pe vremea turcilor). De altfel, termenul „lorfe” in germana, li se atribuia mascatelor, costumele lor

semanand cu ale turcoaicelor.

Nunta

Cortegiul nuntii este unul poetic: mirii, nasul – nasa; cumnatul de mana, nuntasii si alte persoane. Ceremonia casatoriei se realizeaza intr-un loc special amenajat (aer liber, local) de catre un preot (ajutor de cantor, diacon). Simbolic se serveste masa, se cinstesc, dupa care cel desemnat anunta darurile. Exprimate in cuvinte plastice, ele evidentiaza cam ce le-ar fi necesar noilor casatoriti (exemplu: nasii daruiesc mirilor 100 galbiori si un ghem cu ata, facandu-se aluzie la faptul ca mireasa nu fusese casta; sau ca dar o funie de canepa pentru mireasa si o vaca cu lapte pentru mire – era cam tanar de ani, etc). Petrecerea se incheia seara cand toti reveaneau (pe ascuns) la locuintele lor (nu inainte de a se cinsti„zdravan”).

Inmormantarea

Semnifica nu atat trecerea prin timp a omului cat mai ales, despartirea de tot ceea ce a fost rau, urat, nefericit in anul anterior (neimpliniri, necazuri, etc). Un mascat joaca rolul mortului. Acesta este asezat intr-un cosciug sau intr-o lada. Este pus intr-un car, caruta. Cortegiul (de data asta mai grav, mai sobru) se constituie din: tineri mascati in fata cu crucifixe si steaguri (unele chiar bisericesti; apoi preotul, preotii) si apropiati ai acestora (inclusiv corul); urma carul cu mortul si pe laturi bocitoarele. In spatele carului erau rudele (sotul sau sotia); copii, nepotii, prietenii defunctului/ei, etc – toti mascati.

Ca la o inmormantare reala, pe traseu se fac opriri cand preotul citeste dintr-un fel de Biblie fraze ce-l satirizeaza pe decedat. Preotul foloseste in loc de tamaie, in cadelnita, ardei iute, care arzand pe jar imprastie un aer de nesuportat si un fum iute (insa chiar preotul in predicile sale, satirizeaza pe cei care fac opriri dese – pentru bani si pomeniri pentru mort). Bocetele echipei speciale (bocitoarele) satirizeaza mai ales faptele celor ramasi in viata, cum ar fi sotul/sotia, vaduvi/vaduve, tineri.

Inhumarea mastii (a fasancului) este si o subtila invocatie catre puterile marginite ale naturii, gata sa irumpe in mugurul de pom si colturi de iarba.

Sarbatoarea se incheie cu un bal, prilej cu care „nemascatii” faceau aluzii la diferitele momente ale fasancului

Imagini – localizarea exactă a acestora

Alte observaţii relevante

se sarbatoareste inca in satele de pe clisura Dunarii si in cele de pe malul sarbesc al fluviului.

Referinţe – Bibliografie, harti, imagini, surse cinematografice, surse orale

Happy mardi gras

Din tradiţia românilor din jurul nostru - Fasangul, străvechea tradiţie din Postul Paştelui

Autorul fişei – numele şi calitatea acestuia

Alina Albu

Data completării

februarie 2008