Denumire actuală

Biserica Catedrala romano-catolică Sfântul Gheorghe

Denumiri anterioare

Dom (Scaunul Episcopilor de Cenad)

Cod de monument istoric (dacă este cazul)

TM II-m-A-06176

Localizare, judeţ, localitate, stradă, cod poştal

judeţul: Timiş, localitatea: Timişoara, Piaţa Unirii, nr.12; cod poştal: 300085

Destinaţie actuală

Lăcaş de cult romano-catolic

Destinaţie iniţială

Lăcaş de cult romano-catolic

Alte destinaţii anterioare

În timpul războiului cu turcii, între anii 1788-1790, Biserica a fost folosită ca magazie pentru sare. În anul 1849 cu ocazia revoluţiei, biserica a fost deteriorată de obuzele tunurilor şi timp de 107 zile a fost asediată, 60 de zile a servit ca adăpost pentru populaţie.

Datare (exactă, perioada, interval de date)

Între anii 1736-1774

Proprietar actual

Episcopia Romano-Catolică de Timişoara

Proprietari anteriori

Episcopia Romano-Catolică de Timişoara

Autori, proiectanţi şi executanţi

Planurile au fost realizate de Biroul Aulic de Construcţii aflat sub conducerea arhitectului Emanuel Fischer von Erlach arhitectul curţii din Viena. În prima etapă a construcţiei, între anii 1736-1754, lucrările au fost coordonate de Kaspar Distl până în 1750, apoi de succesorul său Johann Lechner; în cea de-a doua etapa, între 1755-1774, construcţia a fost terminată sub coordonarea inginerilor Administraţiei imperiale din Banat, Carl Alexander Steinlein şi Johann Theodor Kostka

Istoric – evoluţia construcţiilor, evoluţia tehnologiei

Aspecte materiale

- evoluţia construcţiei: iniţiatorul construcţiei a fost împăratul Carol al VI-lea. Mutarea sediului diocezan de la Szeged la 10 oct.1733 a fost elementul decisiv ce a dus la construcţia Domului. La 6 august 1736 piatra de temelie a fost pusă de către episcopul Adalbert de Falkenstein, cumnatul primului guvernator al Banatului Claudius Florimundus de Mercy. Din diferite motive ca: războiul cu turcii, epidemia de ciumă etc., construcţiile au stagnat până la venirea pe tron a împărătesei Maria Theresia, când construcţiile iau un avânt deosebit. S-a ajuns în final la suma de 50.000 de guldeni cheltuiţi. Crucea dublă care este prezentă atât în planul bisericii, cât şi deasupra sanctuarului - din fier masiv, este un semn intrat în heraldica maghiară, de la Bela al-III-lea, al cărui urmaş legitim se consideră Carol al-VI-lea, iar rolul acesteia era de a ocroti creştinatatea în fata păgânilor turci.

Aspecte imateriale

În 30 aprilie, anul 1754 s-a oficiat prima liturghie (era terminat numai altarul), s-a sfinţit cu hramul Sf.Gheorghe.

Descriere

Domul are planul în formă de cruce dublă, lăţimea fiind de 22 metri, iar lungimea de 55 metri. Înalţimea interiorului construcţiei măsoară 16,90 metri, turnurile având o înălţime de 35,5 metri. Partea din faţă a Domului este la fel de lată cât şi de înaltă. Între turnuri se ridică un corp central în formă de arc de cerc, până la nivelul ceasurilor. Edicula, adică sala de la intrare, este o încăpere de mici dimensiuni şi se încadrează armonios cu restul clădirii. Cupola lipseşte. Nava centrală se închide în ambele părţi cu câte un fronton în formă semicirculară. Spaţii care formează unghiuri drepte alternează cu perechi de pilaştri.

La subsol se află cripta, în formă de cruce; primul mormânt este chiar sub podea, unde observăm şi o inscripţie din 1941.

Componente tehnice

Construcţia a fost realizată din cărămidă având decoraţii din piatră şi stuc. Acoperişul este din tablă în cazul turnurilor, părţii concave dintre turnuri şi al Ediculei, în rest folosindu-se ţiglă de o calitate superioară. Biserica este pavată în interior cu 300 de plăci de Kelheim.

Componente arhitecturale

Edificiul se încadrează ca arhitectură stilului baroc, fiind cea mai reprezentativă şi unitară construcţie barocă din Timişoara. Este compusă din: Edicula, poarta pe unde se intră în clădire, care are o intrare principală, în faţă şi două laterale; apoi clădirea propriu-zisă a catedralei, care în partea din faţă, deasupra ediculei formează un plan concav pe dinafară, având un fronton la primul nivel care se închide în partea de sus cu acoperişul în formă de arc de cerc, flancat de cele două turnuri specifice stilului baroc. Diversele ancadramente şi elemente de acoperire a ferestrelor şi uşilor realizate în stuc şi piatra sunt singurele elemente decorative exterioare ale Domului.

Decoraţii speciale

Înăuntru, edificiul are o unitate excepţional gîndită, liberă de orice supraîncărcare, monumentala.

În altarul principal, deasupra căruia este tabloul reprezentandu-l pe Sf.Gheorghe, pictat de Unterberger Mihai. Altarul este lucrat în stil baroc, sculptat în lemn cu coloane corintice, dublate de pilastri adosati, poarta în partea sa superioară grupul statuar Sf.Treime. În dreapta şi stânga altarului sunt statuile de mari dimensiuni reprezentandu-i pe Sf.Theresia de Avila şi Carol Boromeus, opere ale sculptorului vienez Johann Josepf Rossler; în mijlocal altarului este tabernacolul. 6 altare secundare în stil baroc; 2 altare secundare în stil neogotic; 1 altar neoneranscentist.

În total sunt 10 altare.

Inscripţii

Pe pereti sunt însemnate 12 cruci, locurile pe care le-a atins episcopul sfintind biserica. Sunt multe inscripţii ca cea de la balconul corului, placa în cinstea comandantului cetăţii Timişoara, care în 1848 a aparat-o de turci. În cripta sunt inmormantati episcopii de Cenad, canonicii catedralei, demnitari şi comandanţi ai cetăţii, fiecare dintre ei având cate o placa comemorativa inscriptionata.

Mobilier dedicat

Orga cu motor electric a fost construită în anul 1906 de firma Wagenstein din Timişoara, donatia episcopului Alexandru Desewffy.

Lampadarul de argint,„Lumina Veşnică”, confecţionat la Viena de meşterul Josef Moser. Monstranta cea mare, aurita, potire executate în tehnica filigramului sau cu imagini de sfinţi, crucea cea mare folosită la procesiuni adusă din sudul Italiei; baptisteriul sculptat în piatra; tronul episcopal, etc.

Stare de conservare

Starea de conservare actuală este buna datorită restaurarilor şi consolidarilor făcute de-a lungul timpului, însă de lucrări de întreţinere şi conservare este nevoie tot timpul.

Proiecte de restaurare:

Aspecte materiale

Domul a fost restaurat de mai multe ori, pastrandu-se însă cu stricteţe stilul şi caracterul iniţial al clădirii. În anul 1920 s-a restaurat panza reprezentandu-l pe Sf.Gheorghe de către timisoreanul Jozsef Ferenczy. Între anii 1980-1982 s-a restaurat, sub conducerea arhitectului timisorean Franz Braun. S-a restaurat şi zugravit interiorul de fraţii Milthalter din Arad.

- 2003-2004 s-au efectuat lucrări de restaurare la fatada.

Aspecte imateriale

În comparatie cu alte clădiri din aceeaşi perioada starea de conservare este buna.

Imagini – localizarea exactă a acestora

Domul în prezent

Piaţa Unirii şi Domul în anii 1800

Interiorul Domului

Cripta Domului

Alte observaţii relevante

În prezent, în Catedrala se ţin regulat liturghii în limba maghiară, germană şi română. Datorită acusticii cu totul deosebite aici se susţin concerte de orga.

Planuri - istorice, actuale, de încadrare în teritoriu, de arhitectură, tehnice, etc.

Primele planuri din 1734 doreau construcţia unui complex compact care sa includă Catedrala, Palatul Episcopal şi locuinţele canonicilor. Acestea nu s-au respectat, Catedrala cu hramul Sfantul Gheorghe construindu-se ca şi corp independent. Planul Catedralei este în forma unei cruci duble cu lungimea de 55 metri iar lăţimea de 22 metri.

Referinţe – Bibliografie, hărţi, imagini, surse cinematografice, surse orale

Arhiva Diecezana Romano-Catolică Timişoara,

- Istoria Diocenzei Romano-Catolice de Cenad 1750-1800, autor Călin Claudiu, Timişoara 2004, p.100-106;

- Analele Banatului, seria noua nr.IV Lucrările pictorului J.S.Schopf autor Rodica Vartaciu, p.171-173; http//ro.wikipedia.ro;

- surse orale: d-nul Călin Claudiu, arhivar la Arhiva Diecezana Rom.- Cat. Timisoara.

Autorul fişei – numele şi calitatea acestuia

Aciu Adriana, expert

Data completării

10- 01-2008