International Affairs

Institutional Affairs

Finance

Extinderea UE

Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a inceput in 1951 intre sase state europene: Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda. Dupa cinci valuri de aderari (1973: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie; 1981: Grecia; 1986: Spania si Portugalia; 1995: Austria, Finlanda si Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria), UE are acum 25 State Membre si se pregateste pentru cea de a sasea extindere. Acest proces are ca scop extinderea pasnica a zonei de stabilitate si prosperitate catre noi membri.

State candidate in acest moment: Bulgaria, Romania, Croatia si Turcia.

• 1991: se semneaza Acordurile Europene cu Ungaria si Polonia;
  
• 1993: se semneaza Acordurile Europene cu Bulgaria, Cehia, Romania si Slovacia;
  
• 1994: Ungaria si Polonia inainteaza cererea de aderare la UE
  
• 1995: se semneaza Acordurile Europene cu Estonia, Letonia si Lituania;
  Bulgaria, Romania, Slovacia, Estonia, Letonia si Lituania inainteaza cererea de aderare la UE
  
• 1996: Cehia inainteaza cererea de aderare la UE; Slovenia semneaza Acordul European si Inainteaza cererea de aderare la UE
  
• 1997: Este adoptata Agenda 2000, care are o sectiune referitoare la extinderea UE; este prezentat punctul de vedere al Comisiei asupra lansarii procesului de aderare si asupra consolidarii strategiei de pre-aderare. Sunt publicate opiniile Comisiei cu privire la cererile de aderare la Uniunea Europeana ale tarilor candidate, bazate pe Criteriile de la Copenhaga
  
• 1998: Pe 31 martie incep negocierile cu sase state candidate (Cipru, Ungaria, Polonia, Estonia, Republica Ceha si Slovenia)
  
• 1998: Pe 4 noiembrie sunt publicate primele Rapoarte Anuale (privind stadiul indeplinirii criteriilor de aderare).
  
• 1999: martie, Consiliul European de la Berlin adopta deciziile privind fondurile de pre-aderare si cheltuielile legate de aderare.
  
• 1999: 13 octombrie, Comisia Europeana adopta a doua serie de rapoarte anuale si revizuieste parteneriatele pentru aderare.
  
• 1999: 10-11 decembrie, Consiliul European de la Helsinki decide sa deschida negocierile de aderare cu inca sase tari candidate: Bulgaria, Letonia, Lituania, Malta, Romania si Slovacia, si acorda Turciei statutul de tara candidata la UE
  
• 2000: Are loc, la Bruxelles, sesiunea de deschidere a Conferintelor Interministeriale cu privire la negocierile de aderare ale Maltei, Romaniei, Slovaciei, Letoniei, Lituaniei si Bulgariei. Tarile candidate sint atentionate cu privire la importanta urmatoarelor aspecte:

• adoptarea oficiala si aplicarea acquis-ului comunitar
  
• asigurarea unei bune functionari a pietei interne, in concordanta cu politice Uniunii Europene, o atentie speciala acordandu-se domeniilor agriculturii, justitiei si afacerilor interne si protectiei mediului
  
• alinierea la practicile Uniunii Europene in ceea ce priveste relatiile cu terte state si organizatii internationale
  De asemenea, statele candidate au primit asigurari ca fiecare cerere de aderare va fi evaluata in functie de meritele proprii. Tarile candidate si-au prezentat obiectivele strategice determinate de aspiratiile politice, culturale si socio-economice in perspectiva aderarii.
  

• 2000: 8 noiembrie, Comisia Europeana adopta o noua serie de Rapoarte Anuale privind progresul inregistrat de tarile candidate.
  
• 2000: La summitul de la Nisa, din 7-11 decembrie, Statele Membre au adoptat o noua formula institutionala a Uniunii Europene. Tratatul de la Nisa reprezinta o premisa necesara a procesului de extindere, intrucat contine prevederi referitoare la echilibrul puterii si procesul decizional in cadrul Uniunii, in contextul unei structuri cu 27 de State Membre.
  
• 2001: La 26 februarie Tratatul a fost adoptat de catre guvernele Statelor Membre. Tratatul va intra in vigoare dupa ratificarea sa de catre toate parlamentele nationale
  
• 2001: 13 noiembrie, Comisia Europeana adopta Rapoartele Anuale si reinnoieste Parteneriatele de Aderare.
  
• 2002: La 1 martie are loc lansarea Conventiei privind Viitorul Europei.
  
• 2002: Consiliul European de la Barcelona, din 15-16 martie, s-a remarcat prin participarea istorica a sefilor de stat sau guvern, precum si a ministrilor de afaceri externe si finante ai tuturor celor 13 tari candidate, alaturi de omologii lor din statele membre UE.
  
• 2003: Pe 16 aprilie zece state semneaza Tratatul de Aderare: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia si Ungaria.
  
• 2003: Consiliul European de la Salonic, din 19-20 iunie, adopta proiectul noii Constitutii Europene.

2004, 1 mai: Ziua Extinderii. 10 tari adera la Uniunea Europeana (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria)

Instituliile UE

Institutiile Uniunii Europene au fost create pentru a realiza "o uniune cat mai stransa intre popoarele europene". Pe masura ce competentele Uniunii s-au extins, institutiile s-au dezvoltat si au devenit mai numeroase. Agentiile, Fundatiile si Centrele au fost infiintate pe baza deciziilor adoptate de Comisia Europeana sau de Consiliul Uniunii Europene, dar functioneaza ca organisme cu autonomie deplina.

1. Parlamentul European
2. Consiliul European
3. Consiliul Uniunii Europene
4. Comisia Europeana
5. Delegatia Comisiei Europene in Romania
6. Agentia Europeana pentru Siguranta Aeriana (AESA)
7. Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene
8. Tribunalul de Prima Instanta
9. Comitetul Economic si Social
10. Curtea Europeana de Conturi
11. Comitetul Regiunilor
12. Mediatorul European
13. Banca Centrala Europeana
14. Banca Europeana de Investitii
15. Fondul European de Investitii
16. Agentia Europeana pentru Evaluarea Medicamentelor (EMEA)
17. Agentia Europeana a Mediului (EEA)
18. Fundatia Europeana pentru Formare Profesionala (ETF)
19. Agentia Europeana pentru Reconstructie (EAR)
20. Oficiul European pentru Selectia Personalului (EPSO)
21. Oficiul pentru Publicatii Oficiale ale Comunitatilor Europene (EUR-OP)
22. Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca (OSHA)
23. Autoritatea Europeana pentru Securitate Alimentara (EFSA)
24. Centrul European de Monitorizare a Drogurilor si a Dependentei de Droguri (EMCDDA)
25. Centrul European de Monitorizare a Rasismului si Xenofobiei (EUMC)
26. Centrul European pentru Dezvoltarea Formarii Profesionale (CEDEFOP)
27. Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si Munca (E. FOUND)
28. Oficiul Comunitar pentru Varietati Vegetale (CPVO)
29. Oficiul pentru Armonizare in Piata Interna (OHIM)
30. Europol
31. Centrul de Traduceri pentru Institutiile Uniunii Europene
32. EuropeAid Oficiul de Cooperare
33. Oficiul European de Lupta Contra Fraudei (OLAF)
34. Institutul European pentru Studii de Securitate (ISS)
35. Centrul European pentru Observatii din Satelit (EUSC)

Parlamentul European

Parlamentul European reprezinta, in viziunea Tratatului de la Roma, din 1957, "popoarele statelor reunite in cadrul Uniunii Europene".

Primele alegeri directe pentru Parlamentul European au avut loc in iunie 1979. Numarul de mandate este repartizat pe tari, functie de marimea acestora.

Incepand cu 2004, 338 milioane de alegatori din cele 25 de state membre ale Uniunii Europene isi aleg cei 732 de reprezentanti in Parlamentul European (aceasta cifra a fost stabilita prin Tratatul de la Nisa, intrat in vigoare la 1 februarie 2003).

- Legitimat prin vot universal direct si ales pentru un mandat de 5 ani, Parlamentul European si-a sporit continuu influenta si puterea prin intermediul unei serii de tratate. Acestea, in mod special Tratatul de la Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam din 1997, au condus la transformarea Parlamentului European dintr-un organism pur consultativ intr-un parlament cu puteri legislative similare celor exercitate de parlamentele nationale.
- Prin Tratatul de la Nisa, intrat in vigoare la 1 februarie 2003, s-a stabilit un numar maxim de 732 de membri ai Parlamentului.

Parlamentul European este singura institutie Comunitara ale carei sedinte si deliberari sunt publice. Dezbaterile, avizele si rezolutiile acestuia sunt publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Presedintele reprezinta Parlamentul la evenimentele cu caracter oficial si in relatiile internationale, prezideaza sesiunile plenare ale Parlamentului precum si intalnirile Biroului si ale Conferintei Presedintilor.

Biroul este organul de reglementare in ale carui atributii intra bugetul Parlamentului si problemele administrative, organizatorice si de personal.

Conferinta Presedintilor reuneste Presedintele Parlamentului si presedintii gruparilor politice si este organul politic al Parlamentului. Conferinta Presedintilor stabileste ordinea de zi a sedintelor plenare, fixeaza calendarul activitatilor desfasurate de organismele parlamentare si stabileste competentele comisiilor si delegatiilor parlamentare, precum si numarul membrilor acestora.

Parlamentul are trei functii esentiale:
1. alaturi de Consiliul Uniunii Europene, are atributii legislative, adica adopta legislatia Uniunii (regulamente, directive, decizii). Participarea sa la procesul legislativ contribuie la garantarea legitimitatii democratice a textelor adoptate;
2. imparte autoritatea in domeniul bugetar cu Consiliul Uniunii Europene, prin urmare poate modifica cheltuielile bugetare. In ultima instanta, adopta bugetul in intregime;
3. exercita un control democratic asupra Comisiei. Aproba desemnarea membrilor Comisiei si are dreptul de a cenzura Comisia. De asemenea, exercita un control politic asupra ansamblului institutiilor.

Sediul Parlamentului European este la Strasbourg, unde se tin sedintele o saptamana in fiecare luna. Unele sedinte se tin la Bruxelles, iar Secretariatul General se afla la Luxemburg.

Politica Regionala A UE

Uniunea Europeana sustine reducerea decalajelor între diferitele regiuni din statele membre pentru ca toate regiunile si locuitorii acestora sa beneficieze de avantajele economice si sociale ale Uniunii.

Acest lucru se face prin stimularea elaborarii unor strategii de dezvoltare regionala si sustinerea financiara a unor programe de dezvoltare în regiunile defavorizate.
Uniunea Europeana sustine de asemenea parteneriatele între regiuni din diverse tari membre si cooperarea regionala transfrontaliera.

Pentru a se asigura compatibilitatea cu politica regionala a UE, România a fost împartita în 8 regiuni de dezvoltare.

Programele De Finantare Ale UE

Programe de preaderare:

PHARE (destinat sustinerii procesului de aderare la UE în diverse domenii), ISPA (finantari pentru infrastructura, transport si mediu) si SAPARD (sustine dezvoltarea agriculturii si a zonelor rurale).

Programe comunitare:

SOCRATES, LEONARDO, TINERET, CERCETARE, CULTURA2000

Dupa aderare, România va avea acces la alte tipuri de finantari din fonduri UE, spre exemplu FONDURILE STRUCTURALE, ce urmaresc reducerea decalajelor de dezvoltare dintre diferitele regiuni ale UE.

Relatiile UE-RO

• Romania a fost prima tara din Europa Centrala si de Est care a stabilit relatii oficiale cu Comunitatea Europeana: in 1974 Romania este inclusa in Sistemul Generalizat de Preferinte al Comunitatii; in 1980 se incheie un acord cu privire la produsele industriale
  
• Relatiile diplomatice ale Romaniei cu Uniunea Europeana dateaza din 1990
  
• In urma instaurarii unui regim democratic in Romania, se incheie un acord comercial in 1991
  
• Romania isi depune candidatura pentru aderarea la Uniunea Europeana( 22 iunie 1995 )
  
• In iulie 1997, Comisia publica "Opinia cu privire la candidatura Romaniei la Uniunea Europeana". In al doilea "Raport anual", publicat in octombrie 1999, Comisia recomanda inceperea negocierilor de aderare cu Romania cu conditia ca, printre altele, sa imbunatateasca situatia copiilor institutionalizati si sa redacteze o strategie economica pe termen mediu
  
• Sunt demarate negocierile cu Romania ( 15 februarie 2000 )

1993
- 1 februarie - Romania semneaza Acordul European (Acordul european instituie o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si Statele Membre ale acestora, pe de alta parte);

1995
- 1 febuarie - intra in vigoare Acordul European;
- Iunie - Romania depune cererea de aderare la Uniunea Europeana;

1997
- Iulie - Comisia Europeana adopta Agenda 2000, care include Opinia asupra cererii de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana;

1998
- Martie - Uniunea Europeana lanseaza, in mod oficial, procesul de extindere; - Noiembrie - Comisia Europeana publica primele Raporturi de Tara privind procesul de aderare al Romaniei (si al tuturor celorlalte tari candidate) la Uniunea Europeana;

1999
- Iunie - Romania adopta Planul National de Aderare la Uniunea Europeana;
- Noiembrie - Comisia Europeana publica cel de-al doilea Raport de Tara privind progresele Romaniei in procesul de aderare la Uniunea Europeana;
- Decembrie - la Helsinki, Consiliul European decide inceperea negocierilor cu sase tari candidate, printre care si Romania;

2000
- Februarie - in cadrul reuniunii Consiliului UE pentru Afaceri Generale, dedicata lansarii Conferintei Interguvernamentale, are loc deschiderea oficiala a negocierilor de aderare a Romaniei;
- Mai - Guvernul Romaniei adopta Programul National de Aderare la Uniunea Europeana (actualizat), precum si Planul de Actiune si Cadrul Macroeconomic, complementare SETM;
- 8 noiembrie - se publica al treilea Raport de Tara asupra progreselor inregistrate de Romania in pregatirea pentru aderare;

- Decembrie - Consiliul European de la Nisa adopta pozitia comuna a Uniunii Europene privind reformele institutionale necesare extinderii. Consiliul evidentiaza ca, odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Nisa si cu reforma institutionala aferenta, Uniunea Europeana va putea primi ca noi state membre acelea dintre tarile candidate care vor fi pregatite la sfarsitul anului 2002

2001
- 13 noiembrie - al patrulea Raport de Tara este publicat;
-14-15 decembrie - Consiliul European de la Laeken nominalizeaza, pentru prima data, tarile candidate susceptibile sa încheie negocierile de aderare pana la sfarsitul anului 2002. Zece dintre tarile candidate sunt nominalizate, cu exceptia Romaniei si Bulgariei;

2002
- 9 octombrie - Comisia Europeana publica al cincilea Raport de Tara;
- 13 noiembrie - Comisia adopta cate o "Foaie de parcurs" pentru Romania si Bulgaria
- 20 noiembrie - Parlamentul European ia in considerare data de 1 ianuarie 2007 ca data tinta pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana;
- 12 - 13 decembrie - Consiliul European de la Copenhaga decide asupra aderarii a 10 noi state membre si adopta foile de parcurs pentru România si Bulgaria;;

2003
- 26 martie - Comisia Europeana prezinta editia revizuita a Parteneriatului de Aderare cu Romania;
- 5 noiembrie - este dat publicitatii Raportul de Tara privind progresele Romaniei in procesul de aderare;

2004
- 30 iunie - la finalul Presedintiei Irlandeze a UE, 25 din 30 de capitole de negociere au fost inchise.

Scurt istoric

Istoria Uniunii Europene, asa cum rezulta din Raportul general asupra activitatilor Uniunii Europene, se bazeaza pe cronologia celor mai importante realizari ale Uniunii si institutiilor sale. De la declaratia lui Robert Schuman, din anul 1950, pana la primele valuri de aderare din anii '70 si '80, de la instituirea Pietei Unice in 1993 pana la lansarea monedei euro in 1 ianuarie 1999 si deschiderea negocierilor de aderare cu tarile Europei Centrale si de Est.

- 1950, 9 mai: Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei, inspirat de Jean Monnet, propune planul ce va sta la baza Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului sau CECO ("Declaratia Schuman");
- 1951, 18 aprilie: Este semnat Tratatul de la Paris pentru constituirea CECO, de catre Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda;
- 1953, 10 februarie: Piata Comuna a carbunelui si otelului devine functionala. Cele sase state fondatoare inlatura barierele vamale si restrictiile cantitative cu privire la materiile prime mentionate;
- 1954, 30 august: Proiectul de tratat pentru crearea unei Comunitati politice europene esueaza, odata cu respingerea de catre Parlamentul francez, in august 1954, a tratatului asupra Comunitatii Europene a Apararii;
- 1957, 25 martie: Sunt semnate tratatele care instituie Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM) si Comunitatea Economica Europeana (CEE) de catre cele sase tari - Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda; tratatele de infiintare sunt cunoscute sub numele de Tratatele de la Roma si au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958;
- 1967, 1 iulie: Intra in vigoare Tratatul de constituire a unui singur Consiliu si a unei singure Comisii a Comunitatilor Europene;
- 1987, 1 iulie: Intra in vigoare Actul Unic European (AUE), care adauga cooperarea politica celei economice;
- 1993, 1 noiembrie: Intra in vigoare Tratatul asupra Uniunii Europene. Comunitatile Europene (CECO, EURATOM si CEE), impreuna cu Politica externa si de securitate comuna si Justitia si afacerile interne reprezinta cei trei piloni ai UE;
- 1997, 16 iulie: Este adoptata "Agenda 2000 - pentru o Europa mai puternica si mai extinsa", care trateaza reforma institutionala a UE, prezinta viziunea asupra extinderii Uniunii si opiniile Comisiei cu privire la cererile de aderare la UE ale celor zece tari central europene;
- 1998, 4 noiembrie: Primele Rapoarte anuale referitoare la stadiul de indeplinire a conditiilor de aderare la UE;
- 1999, 1 ianuarie: Lansarea monedei unice europene in 11 state europene care au indeplinit criteriile de convergenta (Franta, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Austria, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, Irlanda);
- 1999, 1 mai: intra in vigoare Tratatul de la Amsterdam;
- 2000, 15 ianuarie: Sesiunea inaugurala a Conferintei ministeriale interguvernamentale pentru negocieri de aderare cu Malta, Romania, Slovacia, Letonia, Lituania si Bulgaria are loc la Bruxelles, Belgia
- 2000, 14 februarie: Incepe Conferinta interguvernamentala cu privire la reforma institutionala a Uniunii Europene, la Bruxelles, Belgia.

Tarile candidate sunt atentionate cu privire la importanta urmatoarelor aspecte: adoptarea oficiala si aplicarea acquis-ului comunitar; asigurarea unei bune functionari a pietei interne, in concordanta cu politicile Uniunii Europene, cu o atentie speciala acordata domeniilor agriculturii, justitiei si afacerilor interne si protectiei mediului; alinierea la practicile Uniunii Europene in ceea ce priveste relatiile cu terte state si organizatii internationale.

De asemenea, statele candidate au primit asigurari ca fiecare solicitare de aderare va fi evaluata functie de meritele proprii. Tarile candidate si-au prezentat obiectivele strategice determinate de aspiratiile politice, culturale si socio-economice in perspectiva aderarii.

- 2000, 9 mai: Institutiile europene celebreaza a 50-a aniversare a "Declaratiei Schuman";
- 2000, 8 noiembrie: Comisia Europeana adopta rapoartele anuale asupra progreselor inregistrate de statele candidate si revizuieste parteneriatele pentru aderare;
- 2000, 7-11 decembrie: Consiliul European de la Nisa este in favoarea accelerarii negocierilor de aderare cu statele candidate si apreciaza pozitiv efortul acestora de a indeplini conditiile pentru adoptarea si aplicarea acquis-ului. Consiliul a luat, de asemenea, in discutie politica de securitate si aparare europeana, a aprobat agenda sociala europeana, a trecut in revista procesul de cercetare european, coordonarea politicilor economice, siguranta si sanatatea consumatorului, siguranta maritima, protectia mediului, servicii de interes general, liberatate, securitate si justitie, cultura, regiuni indepartate si relatii externe. Conferinta Interguvernamentala s-a incheiat cu un acord politic privind Tratatul de la Nisa;
- 2001, 2 ianuarie: Grecia devine cel de al 12-lea membru al zonei euro;
- 2001, 26 februarie: Tratatul de la Nisa a fost adoptat de catre guvernele Statelor Membre. Tratatul va intra in vigoare dupa ratificarea sa de catre toate parlamentele nationale;
- 2001, 15-16 iunie: Consiliul European de la Goteborg a decis, in ce priveste extinderea UE si procesul de aderare, printre altele, ca "eforturi speciale sa fie dedicate asistentei acordate Bulgariei si Romaniei";
- 2001, 21 septembrie: Consiliul European extraordinar de la Bruxelles, Belgia evalueaza situatia internationala dupa atacurilor teroriste care au avut loc la 11 septembrie in New York si Washington, SUA si stabileste liniile directoare pentru riposta UE;
- 2001, 13 noiembrie: Comisia Europeana adopta Rapoartele Anuale asupra progreselor inregistrate de statele candidate si revizuieste Parteneriatele de Aderare. Zece tari candidate isi propun sa incheie negocierile in 2002;
- 2001, 14-15 decembrie; Consiliul European de la Laeken, Belgia decide sa convoace o Conventie privind viitorul UE, prezidata de Valéry Giscard d'Estaing;
- 2002, 1 ianuarie: monedele si bancnotele euro intra in circulatie in cele 12 state participante la zona euro: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania;
- 2002, 28 februarie: perioada circulatiei monetare duale ia sfarsit si euro devine singura moneda a celor 12 state participante la zona euro. Are loc, la Bruxelles, sesiunea inaugurala a Conventiei privind Viitorul Europei.

Stadiul Negocierilor De Aderare A Romaniei La Uniunea Europeana

Ce inseamna negocieri de aderare?
Negocierile determina conditiile de integrare a fiecarui stat candidat. La aderarea in Uniune, statele trebuie sa adopte acquis-ul, respectiv legislatia construita pe baza tratatelor fondatoare ale Uniunii, tratatul de la Roma, Maastricht si Amsterdam. Negocierile se concentreaza pe termenii in care candidatul va adopta, implementa si exercita acquis-ul, si, in special, eventualele aranjamente de tranzitie, care vor fi strict delimitate in timp si conditii de aplicabilitate. In conditiile unor aranjamente similare anterioare, unor state membre proaspat intrate in Uniune le-au fost acordate ragazuri (stabilite cu exactitate in cursul negocierilor) pana la respectarea, in intregime, a prevederilor anumitor legi si reglementari.

Documentele de pozitie
Documentele de pozitie sunt documente oficiale ale Romaniei. Prin intermediul lor, Romania isi prezinta - in Cadrul Conferintei interguvernamentale pentru aderarea la Uniunea Europeana - pozitia fata de fiecare din cele 31 de capitole de negociere in care este impartit, pentru ratiuni metodologice, acquis-ul comunitar.

Documentelor de pozitie ale Romaniei li se raspunde de catre Uniunea Europeana (prin organismul sau cel mai reprezentativ: Consiliul Uniunii Europene) prin pozitii comune.

Pozitia Romaniei poate fi acceptata sau i se poate cere sa si-o modifice in anumite privinte. In acest ultim caz, ramane ca Romania sa adopte si sa transmita Uniunii Europene un nou document de pozitie in acel capitol, modificat in functie de solicitarile primite si de interesele si posibilitatile proprii.

Cum se desfasoara negocierile?
In 1997, Consiliul a stabilit o procedura de derulare a negocierilor. Sesiunile au loc la nivel de ministri sau adjuncti, respectiv reprezentanti permanenti, in numele statelor membre, si ambasadori sau negociatori sefi, in numele statelor candidate.In cursul negocierilor, fiecare candidat este apreciat in functie de propriile merite. Ritmul negocierilor va fi dictat de gradul de pregatire al statului candidat si de complexitatea subiectului. Din aceste motive, este imposibil de apreciat durata procesului de negociere pentru fiecare candidat in parte. Comisia propune pozitii comune de negociere pentru UE, la fiecare capitol de competenta Comunitara. Presedintia Consiliului, in stransa legatura cu Statele Membre si Comisia, face propuneri pentru capitolele care acopera Politica Externa si de Securitate Comuna si cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne. Pozitiile de negociere sunt aprobate in unanimitate de catre statele membre. Rezultatele negocierilor sunt incorporate in proiectul tratatului de aderare. Acesta este supus spre aprobare Consiliului si apoi Parlamentului European. Dupa semnare, tratatul de aderare este supus spre ratificare statelor membre si statului candidat. In anumite cazuri, acest lucru se face prin referendum. Tratatul intra in vigoare, iar statul candidat devine stat membru, la data aderarii.

Capitolele de negociere
Pana in prezent, Romania a finalizat negocierile pentru capitolele Dreptul societatilor comerciale; Pescuitul; Statistica; Intreprinderi Mici si Mijlocii; Stiinta si Cercetare; Educatie, formare profesionala si tineret; Protectia consumatorilor si sanatate; Relatii externe; Politica externa si de securitate comuna. Sunt inca in curs de negociere capitolele Libera circulatie a capitalului; Politica in domeniul concurentei; Politica in domeniul transporturilor; Impozitare; Politici sociale si ocuparea fortei de munca; Telecomunicatii si tehnologia informatiei; Cultura si Politica Audiovizualului; Uniune vamala.
In ceea ce priveste stadiul actual al negocierilor, se apreciaza ca pana la sfarsitul anului 2004, pana la 10 state candidate vor deveni membre ale Uniunii. Pentru celelalte state candidate la aderare Comisia propune deschiderea tuturor capitolelor de negociere in 2002 si sa prezinte, cu ocazia difuzarii Raportului anual 2002, o strategie actualizata.

In cazul Romaniei, Comisia Europeana a elaborat un raport pentru anul 2001, in care considera caeste indeplinit in continuare criteriul politic (evolutii pozitive in domeniul sistemului de protectie a copilului, dezincriminarea homosexualitatii, consolidarea drepturilor minoritatilor nationale, strategia nationala privind imbunatatirea situatiei minoritatii roma). Comisia subliniaza necesitatea implementarii consecvente in viitor a activitatilor de imbunatatire a situatiei copiilor institutionalizati si a minoritatii roma, precum si realizarea demilitarizarii politiei si a asigurarii independentei puterii judecatoresti.

Din punct de vedere economic se apreciaza ca Romania a facut progrese semnificative in directia crearii unei economii de piata functionale si, desi pe termen mediu nu va putea face fata presiunilor concurentiale de pe Piata Unica, a luat masurile care ii vor permite dobandire in viitor a acestei capacitati in conditiile in care se va mentine pe calea actualelor reforme economice. Romania a inregistrat progrese in directia stabilizarii macroeconomice dar se mentin unele dezechilibre economice mai ales in privinta ratei inflatiei, deficitului contului curent. De asemenea, trebuie acordata o atentie sporita si implementarii programului convenit cu FMI, stabilirii disciplinei fiscale si crearii fundamentelor juridice si institutionale ale unei economii de piata functionale.

In ceea ce priveste transpunerea acquis-ului, dintre aspectele deficitare au fost consemnate: cele patru libertati ale Pietei Interne, agricultura, energia, audio-vizualului si telecomunicatiilor. Politica comerciala apare intr-o lumina mai degraba nefavorabila, datorita deselor recurgeri la masuri ce incalca angajamentele asumate anterior in cadrul Acordului European. Aspectele pozitive subliniate sunt: dreptul societatilor comerciale, concurenta, impozitarea, pescuit, IMM, transporturi si uniunea vamala. O mentiune aparte este facuta vis-a-vis de performantele Romaniei ca Presedintie in exercitiu a OSCE. Intr-o lumina negativa apare capacitatea administratiei publice de a implementa acquis-ul transpus si de a gestiona fondurile comunitare.